Capitolul 5- Colors and Dust…

Bella pov

 

-Grăbiţi-vă odată! Vă mişcaţi în reluare! Vă roooog!

Şi la al 5-lea ,,vă rog” m-am ridicat din pat şi eram pregătită să-l trimit pe Emmett în toate colţurile infernului şi chiar mai departe, dar am dat din nou cu ochii de culoarea ţipătoare a noului meu univers.

-E de vis, murmură Al privindu-se insistent în oglindă şi analizându-şi fiecare por.

-Cuvântul pe care îl cauţi e ,,coşmar” şi descrie perfect locul în care mă aflu. Te rog, fă-mă să mă trezesc!m-am milogit trântindu-mă cu fruntea de colţul patului. Fira’r!

-Dacă asta nu te-a trezit cred că-ţi dai seama că totul e real, chicoti şi-mi aruncă o bucată de material –adică două- în braţe. Vezi dacă ţi-e bun.

Mi-am masat fruntea încercând să disimulez durerea şi-am privit mai atent costumul de baie albastru marin, simplu. Înţeleg că eu tocmai îmi zguduisem bine creierii, dar Alice ce păţise? Ori coerenţa mea explodase în urma loviturii, ori Alice chiar voia să mă îmbrac cu ceva relativ normal.

-Nu tot ce port trebuie să fie strălucitor sau mulat, trebuie să arate bine, îşi dădu ochii peste cap când am privit-o sceptic cu gura uşor deschisă. Dar dacă nu-ţi place am un costum negru din două piese cu paiete, îmi făcu cu ochiul şi i-am scos limba. Încearcă să te grăbeşti.

Încă suferind –şi la propriu şi la figurat- am încercat să îmbarc costumul minuscul, dar destul de decent –cu excepţia decolteului-. Trebuia să aibă ceva ,,Alice” în el, dar nu aveam dispoziţia şi nervii necesari să mă cert pe tema asta, aşa că resemnându-mă şi strâmbându-mă în oglindă la tipa obosită, distrusă şi sinucigaşă cu părul în toate direcţiile am făcut stânga-nprejur şi am coborât fără chef scările.

-Te doare faţa dacă zâmbeşti? Mă aşteptam la mai multă viaţă din partea ta, mormăi Al şi mă investigă de sus până jos.

-Să fac şi o piruetă?întrebai cinic.

-Sunt sigură că arată bine şi din spate, doar eu l-am ales şi Em nu-ţi da ochii peste cap,ridică tonul întorcându-se pe jumătate spre fratele ei.

-Deja am făcut-o.

-Şi Edward, nu că îi stă bine Bellei şi din spate?îşi flutură genele spre Edward, care părea chiar mai plictisit de viaţă decât mine şi el nu avea camera roz.

-Îhî…, mormăi înfundat şi oftă lipindu-şi capul de uşă. Putem pleca?

-Ce naiba aţi păţit voi doi? O supradoză de heroină?

-Nu Alice, prefer drogurile mai uşoare, dar mersi că-ţi faci griji pentru sănătatea mea. Acum, putem pleca?se trânti pe canapea lângă un Emmett nerăbdător şi agitat.

-Haide, oftai şi m-am grăbit să ies pe uşă.

Marşul nostru era total dereglat. Emmett îşi nota în minte figura şi corpul fiecărei tipe pe lângă care trecea, zâmbindu-i nonşalant, Alice era mereu înainte şi striga la noi că mergeam prea încet, Edward ofta enervant de des, singura dată când a scos un mârâit furios fiind când i-am pus piedică, plictisită de atitudinea lui, iar eu încercam să devin mai veselă şi mai optimistă, ceea ce interesant dar chiar mi-a ieşit.

Em o luă în braţe pe Alice jurând că se va răzbuna pentru întreaga lui viaţă trăită în chinurile modei, iar subsemnata ameninţa că-l va machia noaptea în somn dacă îndrăzneşte să o arunce în apă, dar n-am reuşit să ascult şi restul schimbului de replici isterice, pentru că Emmett începu să alerge asigurându-se că nu-şi va scăpa prada.

-Ai mai fost vreodată la mare?întrebă Edward slab şi m-am întors spre el şocată că începuse o converaţie care nu avea legătură cu suferinţa lui continuă.

-Nu, dar nu e decât o imensitate de apă până la urmă, corect?mi-am dat ochii peste cap apropiindu-mă indiferentă de plajă.

-Dacă spui tu, rânji. Pun pariu pe 10 dolari că nu vei fi în stare să creezi o propoziţie coerentă când ajungem acolo.

-Vorbeşti serios?l-am privit atentă verificând dacă-şi bătea joc de mine şi exceptând rânjetul tipic nimic nu părea ciudat. Ok, îmi place să câştig bani.

Începeam să simt gustul sării în aer, briza rece lovind treptat, din ce în ce mai puternic şi sunetul valurile spărgându-se ca un ecou continuu şi singur.

-Eşti chiar atât de sigură că vei câştiga?

Am privit înainte încercând să desluşesc formele.

-Cate… goric, m-am bâlbâit la ultimul cuvânt cu privirea înţepenită înainte.

Întregul meu univers ucisese rozul albăstrindu-se treptat. Apă… o imensitate… imensă şi infinită de apă albastră, translucidă, cu tenţe de roşu aprins. O sferă de foc aruncând văpăi acide în marea învolburată, o luptă continuă pe viaţă şi pe moarte între lumină şi întuneric. Sângele soarelui păta totul, aerul rece şi cald, sărat, împrăştia nisipul fierbinte, neutru. Mă simţeam o stâncă umană, inertă privind sadică războiul, cu fascinaţie, dorind mai multe culori, mai multă agitaţie, aşteptând cu sete verdictul, savurând masacrul, încercând să găsesc fenomene comparabile. Nimic… nimic sarcastic sau lucid nu-mi mai ocupa mintea, doar flăcările şi apa luptând pentru supravieţuire, murind şi renăscând… ca un Pheonix inocent aşteptând să se stingă pentru a calma spiritele.

-Frumos, am şoptit aproape mut, încercând să-mi desprind privirea de tabloul din faţă, dar nu părea să asculte, decât când Edward s-a aplecat uşor murmurând nonşalant:

-Îmi datorezi 10 dolari.

Ceva între furie, jignire şi încercarea de a găsi o replică usturătoare îmi pălmuia creierul.

-Nu-ţi datorez nimic!

-Am auzit cumva vre-o replică coerentă?îşi aplecă urechea pe de o parte arătând că nu auzise nimic, iar pe de altă parte râzând de înălţimea mea… ticălosul!

-Vrei o replică corentă? Ce zici de asta:? ,,Du-te naibii!”m-am încruntat şi el începu să râdă.

-Mda, trebuie să te învăţ să înjuri, nu-mi pot lăsa prietena să se facă de râs când încearcă să trimită pe cineva undeva, rânji –din nou- şi acum râdea de mine.

Nemernicul!

-Acum nu ştiu să înjur?!

-Ceva de genu… ,,Naiba” nu e chiar o înjurătură, e ceva între înjurătură şi jignire… un fel de semiînjurătură.

-Când ai devenit tu aşa expert?am bombănit încă plângându-mi cei 10 dolari şi mulţumindu-i Lui Dumnezeu că nu erau 100.

-Încă nu mi-am dat doctoratul, dar sunt un elev bun, zâmbi mândru şi i-am scos limba furioasă. Nu şti să pierzi.

-Să pierd?m-am încruntat şi mai mult simţind că încep să-mi explodeze sprâncenele. Eu nu pierd niciodată!

-Păi mie mi se pare că ai pierdut chiar acum.

-Nu am pierdut, am fost manipulată!m-am strâns mâinile la piept muşcându-mi nervoasă buza şi am început să mă apropi de apă.

-Spune-i cum vrei, dar ai pierdut!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba da!

-Ba nu!

-Ţi-am spus eu, de data asta a fost rândul meu să zâmbesc şi am mărit paşii.

El fugi după mine, rănit.

-Tu mă acuzai pe mine de manipulare? Eşti o adevărată manevratoare!

-Există cuvântul ăsta?l-am privit ridicând o sprânceană.

-Da, chiar există, mormăi enervat.

-Ciudat, mi-am calmat ritmul alert rezumându-mă la o plimbare liniştită, meditativă.

-Ce e ciudat?mă examină.

-N-am ma auzit niciodată cuvântul. Jignitor, am comentat oprindu-mă.

-Nu-mi vine să cred!s-a plesnit cu palma peste frunte.

-Ce?l-am privit nedumerită şi el se uită încordat la mine.

-Nu-mi vine să cred că te-am lăsat să schimbi subiectul!se plesni din nou şi am început să râd de felul în care percepuse meditarea mea nevinovată.Ce e atât de amuzant?îmi susţinu jignit privirea.

-Tu!l-am indicat cu degetul încetând. Mereu reuşesc să schimb subiectul şi singura dată când am gânduri paşnice tu ajungi la concluzia asta. Pur şi simplu e amuzant, am râs din nou şi el zâmbi.

-Sunt aşa un idiot, se lăsă să cadă în nisip aruncând o parte pe mine şi începu şi el să râdă, natural, cu ochii scânteind.
-Wow, râsete. Asta e o îmbunătăţire la care nu mă aşteptam de la voi, chicoti şi Al scuturându-se de apă şi-l plesni pe Emmett cu părul. Tu vei plăti pentru asta!

-Mă aşteptam ca plaja să fie plină de oameni, am comentat abia acum observând cimitirul de nisip şi urme de scoici. Unde e toată lumea?

-Tata ne-a închiriat vila pe un teren privat şi bănuiesc că vecinii noştri destul de mulţi au stat prea mult la soare azi, murmură Alice şi zâmbi, apoi se întoarse spre apă. E caldă, ar trebui să intraţi.

Edward se ridică, scuturându-şi nisipul din păr şi se aruncă în valuri.

-Veniţi?!

Exceptându-mă pe mine, Alice şi Emmett au alergat , Emmett cu o viteză nebună şi stângace sărind ca o bombă la contactul cu apa şi Alice la fel de delicată şi veselă, expunându-şi trupul subţire cu eleganţă, iar eu îi priveam ca proasta, încă fascinată se jocul de culori al cerului.

-Pământul către Bella! Vi?

-Acum!am strigat trezită din visare şi m-am alăturat grupului.

––––––––––––––––––––––––––––

Cam scurt… dar pur şi simplu n-am putut scrie mia mult la cap ăsta… probabil voi putea la următorul, mda, asta când voi şti ce voi scrie la următorul… Hope you liked it!

Şi mss de încurajare. Thanks all! Yoy rock, guys (chiar dak sunteţi girls, ,,guys” sună fain :D)

Şi voi încerca să postez ,,leapşa 1 şi 2″ azi -.-” …and Bye! XD

Anunțuri

12 răspunsuri to “Capitolul 5- Colors and Dust…”

  1. Dy@nn@ Octombrie 23, 2010 la 11:18 am #

    primaaaaa

    • Dy@nn@ Octombrie 23, 2010 la 12:27 pm #

      scurt si frumos:X
      este minunat
      ma bucur k a castigat bella
      sper sa vina nextul cat mai repede
      si nu uita ce ti-am zis pe mess:-<
      su[perb cap:X
      bafta la liceu:*

      • chocoholic4ever Octombrie 23, 2010 la 9:15 pm #

        mss 🙂 mă bucur că îţi place, dar eu nu sunt la liceu, sunt în clasa a 7a 😀

      • whathappensif Noiembrie 7, 2010 la 1:34 pm #

        Auzi Dy@nn@ de cand ai intrat tu la liceu, toata lumea e la liceu =))
        Te pupa sora te duulce 😡 :d
        Maya

      • Dy@nn@ Noiembrie 7, 2010 la 2:28 pm #

        ma nu mai comenta=))

  2. stefanik Octombrie 30, 2010 la 8:07 pm #

    asuuuuuper imi place f mult.:*

  3. martyxx Noiembrie 7, 2010 la 2:57 pm #

    Superb! Nu am cuvinte, au ajuns si la destinatie:)). Si Bella ii datoreaza lui Edward 10 dolari:>. Sa vedem nextul:))

  4. Stefi Noiembrie 7, 2010 la 5:16 pm #

    mrrr. =)))) nicio propozitie coerenta, intr-adevar =))))))))))

  5. BibbyEllen Noiembrie 12, 2010 la 4:45 pm #

    Dap. Şi pentru Bella e iad :))

  6. Spider-monkey Noiembrie 17, 2010 la 2:51 am #

    Bella l-a bătut!Îl manevrează de fiecare dată:x.Imi place că a inceput şi el să zâmbească,era prea sobru.
    Great job!Go girl!;)

  7. Deny Noiembrie 17, 2010 la 9:11 pm #

    Frumos. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: