Capitolul 4- Up In The Air

Bella pov

Am încercat să ignor flirturile patetice şi comportamentul anormal marca Emmett, iar după figurile nervoase şi încordate ale celorlalţi doi compatrioţi ai mei nu eram singura pusă în această situaţie, dar bineînţeles că provocatorul de suferinţă şi jenă nu părea afectat.

Hotărâtă că şi ultima pată de demnitate din mine a fost ucisă de felul lui idiot de a fi, m-am trântit pe scaunul de lângă geam încercând să-mi păstrez gândurile departe de orice contact cu realitatea. Încercarea mea a avut efect până ce Alice s-a aşezat –mai delicat decât mine în orice caz- pe scaunul de lângă şi a pufnit enervată.

-Credeam că s-a obişnuit cu ideea, oftă încercând să se calmeze şi îşi privi cu compasiune fratele –frate pe care eu voiam să îl strâng de gât şi să-i leg întregul cap cu bandă adezivă-. Acasă părea ok, murmură întorcându-se spre mine şi îşi lipi spatele de scaun privind un punct invizibil în sus.

-Să se obişnuiască cu ce?am întrebat pe de o parte încercând să înţeleg comportamentul anormal al la fel de anormalului meu prieten, pe de altă parte pentru că exista posibilitatea să mă ridic şi să-l iau la bătaie pe anormalul –cretinul- meu prieten.

-Am mai fost cu avionul şi toţi trei eram fascinaţi de fiecare dată. Edward chiar voia să fie pilot şi avea obiceiul să alerge prin casă scoţând sunete inumane. Din fericire a crescut şi îmi place să cred că s-a maturizat, dar totuşi  de vină e faptul că Emmett l-a ameninţat că-l filmează şi-l postează pe internet.

Oricât de serios părea să vorbească Alice, exceptând partea cu Edward unde a schiţat un zâmbet, chicotele mele au fost mascate cu greu, iar tusetele chiar mai jalnic, dar era mult mai bine decât să încep să râd ca o nebună.

-Oricum ultima dată când am urcat într-un avion abia am aterizat. Exita riscul să facem… hmmm…. BUM, iar deşi idiotul de Edward a etichetat totul ca fiind ,,super tare”, iar cealaltă idioată inconştientă aici de faţă l-a aprobat cu entuziasm, Emmett a fost cam… marcat. Avea în jur de 10 ani, dar încă face urât când se apropie de orice chestie zburătoare. Noi suntem ok, chiar şi mama reacţionează normal care mai avea puţin şi începea să plângă, dar Emmett are o fobie…

-Oamenii normali nu reacţinează aşa când au o fobie, l-am indicat cinic pe Emmett cu degetul.

Subsemnatul înfulecase deja câteva pachete cu alune şi continua să ceară altul în timp ce Edward îl privea ca pe un extraterestru –la fel ca ceilalţi oameni de altfel incluzându-le şi pe stewardesele care în spatele zâmbetelor abia păstrate se uitau şocate ca la un OZN-. Alice şi-a întors privirea de la fratele ei încruntându-se şi oftă din nou.

-Mda, păi Emmett nu reacţionează niciodată ca un om normal.

-Cred că propoziţia pe care o cauţi e : ,,Emmett nu e un om normal!”murmurai încercând să-mi pătrez privirea departe de criza lui  din spatele nostru.

Edward şopti un ,,ajutor”, dar amândouă ne-am prefăcut că nu-l auzim, dar am auzit, cum am auzit şi acel ,,lasă că vedeţi voi, trădătoarelor!” la fel de şoptit şi mult mai disperat, însă şi furios al aceluiaş Edward.

Emmett pov

Nu sunt în avion! Nu sunt în avion! Nu sunt în avion şi chiar dacă sunt nu voi reacţiona ca un ciudat, dar partea a doua nu e importantă pentru că oricum nu sunt în avion! Nu sunt în avion!!!repetam mecanic şi simţeam cum motoraşele raţiunii mele şi aşa puţine începeau să scârţâie cerşind puţin adevăr.

-Emmett, frate, eşti ok?

-Bineînţeles că sunt. Ţi se pare că nu sunt ok?m-am strâmbat şi am trimis priviri fugare spre solul ce se îndepărta uşor, dureros şi sigur.

Vreau la mama!striga disperată conştiinţa mea şi am încercat să mă comport matur, categoric după ce am trimi-o la dracu. Eram bărbat ce Dumnezeu! Puţină altitudine nu mă sperie pe mine. Edward continua să se holbeze oftând la intervale regulate.

-Vrei să termini naibii odată? Mă calci pe nervi!scrâşnii din dinţi şi se întoarse cu capul spre geam.

Trebuie să găsesc naibii ceva să scap de frica asta… şi de înjurături. Gândeşte Emmett! Foloseşte vidul ăla ce-ţi ţine loc de cap…! Stomacul protesta şi mă îndoiam că voi putea opri voma să aterizeze pe Edward cu toate promisiunile mele că mâine voi mânca doar legume şi fructe… –Uhh! Yack!-.

Rotindu-mi ochii în căutarea unei distrageri de la urmatoarele mele fapte vomitive o stewardesă a trecut pe lângă mine, mişcându-şi formele într-un mod nu prea decent, nu că eu eram afectat de asta. Din partea mea îşi putea expune corpul în întregime şi n-aş fi comentat. Eu nu eram idiotul de Edward care nu ştie ce să facă cu ce a primit de la Dumnezeu…

Şi-a fluturat genele nonşalant şi am rânjit. Clar trebuia să-i iau numărul de telefon! S-a întors cu spatele lâsând la vedere coapsele şi posterirorul… şi celulita. Uh! Mă puteaţi numi snob, dar tipa mi-a ieşit din vizor.

-Eram atât de aproape să găsesc o bucăţică…,murmurai lâsând fraza în aer cu mintea la imagini mai puţin cenzurate.

-Iar eu eram atât de aproape să uit de faptul că tu exişti, mormâi –adică mârâi- Edward.

-Eşti atât de gay!m-am strâmbat ducându-mi două degete deasupra frunţii şi mimând ,,loser”.

-Iar tu eşti atât de incult, pervers şi obsedat!

Mi-am dat ochii peste cap. Dă!

-Logic că sunt aşa! Sunt un mascul!

-Nu pe bune! Şi eu ce sunt?!

Mi-am rotit ochii pentru a găsi un răspuns mai puţin dureros pentru Eddy. Nu-i puteam spune micuţului meu frăţior că e un papă-lapte, tocilar şi paralel cu subiectul ,,tipe”.

-Păăăăăi… tu eşti ceva între,am rânjit şi m-a înghiontit. Loveşti ca o fată, am început să râd, iar Bella s-a întors încruntată spre mine.

-Nu-i adevărat!mârâii cât se poate de agresivă…

-Mersi!oftă Ed.

-Eu lovesc mai bine decât el!se strâmbă şi se întoarse absorbită la conversaţia cu Alice.

Ş m-a bufnit râsul…

Edward

Eu lovesc mai bine decât el! Maimuţării în minte vocea Bellei şi brusc m-am simţit mai bine. Trebuia să o provoc la un duel, dar nu eram sigur că Bella va juca cinstit. Am privit atent trăsăturile malefice şi răspunsul a venit instantaneu: Nu, categoric nu va juca cinstit!

-Edward! Emmett! Ştiu! Jucaţi fazan?!ciripi Alice întorcându-se brusc spre noi şi o lăsă pe Bella să se uite în gol.

În cele din urmă se întoarse şi ea şi o privi pe Alice la fel ca noi: adică sceptică şi uşor jignită.

-Pe bune?!ridică o sprânceană şi cercetă chipul soră-mi. Nu ştiu dacă conştietizezi asta, Alice, dar nu mai suntem în clasa a V-a.

-Şi preferaţi să vă holbaţi pe geam la nimic? Haideţi, băieţi! Vă rooooog…!

-Mie-mi convie. Nimicul e mai plctisitor decât asta şi voi avea şansa să-l aud pe Emmet pronunţând cuvinte cu mai mult de 3 silabe, chicoti Bells şi-i făcu răutăcios lui Em cu ochiul.

-Ce face?strigă acesta prefăcându-se rănit şi se strâmbă spre Bella. Să şti că şi eu ştiu cuvinte inteligente şi in-te-li-ge-nte are mai mult de 3 silabe, îi scoase limba şi se bosumflă ca un copil căruia îi este furată acadeaua..

-E in-te-li-gen-te, idiotule!am atacat şi şi-a dat ochii peste cap.

-Tu eşti tocilarul, nu eu!

-Voi lua asta ca pe un ,,Start”, mormăi Al şi începu să enumere alfabetul în gând.

După aproximativ un minut faţa lui Alice se coloră brusc într-un roz pal.

-Emmett, opreşte-mă naibii!

-Aaa…. scuze. Stop!rânji subsemnatul încercând să evite săgeţile invizibile aruncate de ochii… şi persoana lui Alice.

-Pentru a 4-a oară –accentuaă furioasă cifra- litera C… de la cretin, îi aruncă lui Em o privire plină de subînţeles, dar el n-o luă în seamă.

Şi de aici a început o adevărată catastrofă în ceea ce prvea înţelesul. Întregul joc mergea în direcţia: Alice-Emmett-eu-Bella.

-Crimă!

-Sadicule!

-Tu vorbeşti!

Al le-a aruncat o privire de: ,,Tăceţi naibii din gură!” şi Bella n-a mai spus nimic, iar în mod surprinzător nici Emmett.

-Mătură.

-Răpus…

-Usssss…. Ustensile!

-Lepră. -şi aici o rafală de râsete-.

-Răspuns! –i-am scos limba Bellei-

-Firar-r! A….

-Stop!

-F…

-Frumos!

-Ospătăriţă.

-Ţăran.

-Antrenament! Ha!

Şi jocul a urmat până când Bella şi eu am ieşit –ironic şi trist, dar adevărat- , iar spre supriza tuturor Emmett a câştigat. De ce? Pentru că ne-am folosit întreaga ingeniozitate nimicindu-ne unii pe alţii, mai puţin pe ,,geniul” de Em.

-Cum crezi că va fi acolo?întrebă Bella în timp ce Alice îi repeta lui Emmett că trişase –cât de tpic-, iar acesta o ignora fără scrupule cântând pe coloana sonoră a imnului ţării ,,Am câştigat! V-am făcut praf!”

-Cald, plin de nisip… dureros, -Bella şi-a înăbuşit un chicot. Dacă ai mei continuă jocul ăsta la întoarcere le spun că mă însor cu tine.

-Mda, ar fi drăguţ dacă-mi spuneai şi mie înainte sau dacă cel puţin mă întrebai, rânji şi-am încercat să râdem.

Niciunuia nu i-a ieşit, aşa că am abandonat conversaţia, rezumându-ne la a comenta priveliştea de afară.

,,Mă căsătoresc cu Bella” nu avea ce căuta în discuţia noastră. Bella era singura fată –exceptând-o pe Alice- care nu se comportase ciudat cu mine şi prin ciudat vreau să spun: diabetic de dulce. La început chiar aveam senzaţia că lipise cineva pe mine o pancardă cu „Ia-mă la mişto!”. Mi-a luat ceva timp să conştientizez că acela e doar felul ei de a fi şi o meritam. Să fim serioşi: eram tipul cel nou, plictisit de toţi, arogant şi nesimţit cu fetele enervante. Puteai numi asta o invitaţie involuntară.
Cert este că eu+Bella=-mereu- best friends, nothing more şi asta e o regulă pe care toţi sunt nevoiţi să o înveţe.

-Voi închide ochii, am auzit-o pe Alice şi am simţit cum coboram.

Grozav, dar de ce simţeam cum voma încerca să dea pe afară? Corect, penru că nu era deloc grozav.

Bella pov

Categoric Carlisle e irevocabil cel mai tare! Vilă… plajă… geamuri uriaşe… camere gigantice… mobilier scump… Ăsta da rai imobiliar. Mi-am controlat urletul de bucurie, încercând să reacţionez raţional. Bineînţeles –exceptându-l pe Edward care ofta neajutorat- Alice şi Emmett deja alergau prin casă cu ochii lucind de bucurie.

-Plasmă, jocuri video, mâncare nesănătoasă!Dacă aşa arată raiul eu mă sinucid!

-Nu-ţi face griji, Em. Vom trece peste.

-Dacă n-ai fi aşa o nesuferită te-aş lua cu mine.

-Pot supravieţui cu ideea.

L-am abandonat pe Edward în oceanul lui de tristeţe şi gânduri sinucigaşe şi am urcat scările din lemn masiv spre dormitorul fetelor, observând –spre disperarea mea- rozul bombon al pereţilor. Mda, chiar şi raiul are defectele lui. Hotărâtă că trăisem destul de mult cu Alice încât să supravieţuiesc oricăror surprize mult prea feminine am trânti tuşa din perete.

Mă înşelasem atât de rău…

Care ar trebui să fie partea cea mai rea? Rozul tâmpit de pe fiecare obicet al camerei sau gândul că va trebui să suport rozul tâmpit de pe fiecare obicet al camerei timp de o lună? Mi-am rotit ochii încercând să găsesc ceva relativ normal. Exceptând salteaua cu apă –care în ciuda culorii arăta promiţător- totul părea scos dintr-un coşmar ascuns şi terifiant al subconştientului meu. Asta e o conspiraţie la adresa mea? Dacă da, se descurcau de minune. Nici măcar eu nu mă puteam face să sufăr într-un asemenea mod.

Iar de blăniţa ROZ care înconjura oglinda mult prea mare –după părerea mea- mă lipseam să comentez. Nu de alta, dar gândul că voi ceda psihic încă din prima zi nu părea prea plăcut.

-O iubesc pe mama! E atât de superb! Un adevărat paradis, nu Bella?faţa lui Alice era inundată de fericire, iar eu mai aveam puţin şi începeam să mă dau cu capul de pereţi cu riscul de a mă umple cu var… roz.

-Mai bine zis infern.

-Nu mai fi aşa pesimistă. Ne vom distra de minune.

-Mda, ura…,am mormăit aruncându-mă pe saltea şi dând la o parte plapuma lila am urlat –din toţi rărunchii- în pernă.

M-am întors pe spate ignorând chicotul lui Alice şi viteza cu care-şi despacheta hainele. Probabil şi eu trebuia să fac acelaşi lucru, dar între a trebui şi a face era o diferenţă. Capul îmi bubuia. Fiecare sentiment se strecurase în el şi scutul folosit pentru a le ţine departe de raţiune se dizolva treptat, lăsându-mă pe deplin neprotejată. Furie, fericire, fascinaţie, durere, exasperare… antiteze peste antiteze vuiau prin el ca disperatele încercând să mă aducă în pragul disperării… şi au reuşit.

-Plaaaaaaaajă!

 

–––––––––––––––––––––––-

 

Huh! În sfârşit am postat… apropo, am scris repede şi nu am recitit pentru a corecta greşelile aşa că îmi pare rău dacă am… 😀

iar acum să trecem la ceva dureros… pentru mine (:D) dureros e să treci de la 20 de comm la 4… that really hurt, dar nu voi începe să aberez despre asta, pentru că eu era aia care spunea ,,scriu mai mult pentru mine”…. da, chiar scriu mai mult pentru mine -scuze, dar spun adevărul :D- însă chiar doare să vezi atât de puţine comentarii…, dar soarta, nu sunt suficient de talentată să mă aştept la mai multe:))

sper totuşi că în ciuda vitezei cu care am scris capitolul o să vă placă… şi încă ceva. pentru cele care vor ,,dragoste” nu voi deveni greţoasă -speeeer, dacă ajung aşa vă implor împuşcaţi-mă!,  dar voi scrie despre asta -şi sper că-mi va ieşi- de pe la cap 5-6 😀

 

iar acum că oricum v-am plictisit destul… termin prin a vă spune că am mai scris o poezie… 😀 -acum 5-7 min- pe care o găsiţi AICI

Anunțuri

21 răspunsuri to “Capitolul 4- Up In The Air”

  1. whathappensif Octombrie 19, 2010 la 7:23 pm #

    PRIMA!
    ce idee buna Belly + Eddy= Casatoriti.
    Saraca Bells inconjurata de roz.
    Saracu Eddy inconjurat de fete si de idi Emmy.
    Kisses Maya

    • chocoholic4ever Octombrie 31, 2010 la 11:19 am #

      ştiu că va fi ciudat, dar îmi place cum sună ,,idi Emmy” XD
      şi nu cred că-i voi căsători pe bune:))
      şi mersi pt commurile drăguţe:)

  2. Maria Octombrie 20, 2010 la 3:32 pm #

    Eu se pare că’s a doua 🙂 .

    Chiar nu ştiu de ce spui tu într-una că nu ai talnet .

    Tu ai mai citit vreun fic vreodată ( sorry dacă crezi că te iau prea dur ) ?

    Ai văzut felul de a scrie al altor ”mari scriitori” ( eronată iluzie , dar mă rog 8-| ) ?

    După CIP şi MVNC fic-ul tău îmi deţine al treilea loc şi văd că ai observat că nu am gusturi la fic-uri chiar atât de nătânge .

    Şi incă o problemă … dacă populaţia nu îţi comentează fic-ul nu este musai faptul că nu agrează felul în care scri . Demontrând ceea ce am scris mai sus comentariile de la capitolul unu .

    Sper că ai înteles câte ceva din comentariu meu , dar grăbindumă extrem de tare nu mai gândesc de 1000 de ori înainte să scriu . Am ţinut morţiş însă să comentez pentru că te-ai plâns că nu ai multe comentarii la capitolul anterior şi văzand că nici la ăsta nu ai extrem de multe, acum sunt pe care să îmi puplic comentariu .

    Kisses:*

    PS : Pe când se soleşte capitolul următor ?

    • chocoholic4ever Octombrie 31, 2010 la 11:18 am #

      nu, nu eşti prea dură… din contră, ador comentariile tale:D
      şi wow… locul 3? :O vorbeşti serios? da, mă simt flatată…:”>

      • Maria Octombrie 31, 2010 la 1:20 pm #

        Ar trebui 😉

  3. Maria Octombrie 20, 2010 la 3:32 pm #

    Eu se pare că’s a doua 🙂 .

    Chiar nu ştiu de ce spui tu într-una că nu ai talnet .

    Tu ai mai citit vreun fic vreodată ( sorry dacă crezi că te iau prea dur ) ?

    Ai văzut felul de a scrie al altor ”mari scriitori” ( eronată iluzie , dar mă rog 8-| ) ?

    După CIP şi MVNC fic-ul tău îmi deţine al treilea loc şi văd că ai observat că nu am gusturi la fic-uri chiar atât de nătânge .

    Şi incă o problemă … dacă populaţia nu îţi comentează fic-ul nu este musai faptul că nu agrează felul în care scri . Demontrând ceea ce am scris mai sus comentariile de la capitolul unu .

    Sper că ai înteles câte ceva din comentariu meu , dar grăbindumă extrem de tare nu mai gândesc de 1000 de ori înainte să scriu . Am ţinut morţiş însă să comentez pentru că te-ai plâns că nu ai multe comentarii la capitolul anterior şi văzand că nici la ăsta nu ai extrem de multe, acum sunt pe care să îmi trimit comentariu .

    Kisses:*

    PS : Pe când se soleşte capitolul următor ?

    • Maria Octombrie 20, 2010 la 3:34 pm #

      musai plauzibil* faptul că …

      WordPress-ul are ceva cu mine , la fel şi tastatura :d .

    • Maria Octombrie 20, 2010 la 3:35 pm #

      musai plauzibil* faptul că …

      grăbind-mă**

      WordPress-ul are ceva cu mine , la fel şi tastatura :d .

  4. Dy@nn@ Octombrie 23, 2010 la 10:18 am #

    imi place mult cum conturezi ficul
    si mai ales ca eu nu prea mai citesc ficuri in romana
    asa ca daca citesc..trebuie sa fie cv minunat:X
    imi place mult cum scrii
    si nici eu nu am comm
    tu cel putin ai..dar eu nu:P
    asa ca bafta la scris si te aspt cu nextul
    si iarta-mi intarzierea:”>

    • chocoholic4ever Octombrie 31, 2010 la 11:16 am #

      eşti iertată:))
      tu ţi-ai propus să mă înroşeşti până explodez, nu?:D:”>

  5. Karyna Octombrie 27, 2010 la 11:30 am #

    dragut:X:X:
    ti’am zis ca imi place cum scri:X:X:?

  6. martyxx Noiembrie 7, 2010 la 2:04 am #

    Plaja, paradisul lui Alice= Taramul roz a lui Barbie. Emmet e fenomenal, ma face sa rad la 4:04 =)) . El cu alunele lui si cuvintele lui cu 4 silabe=))

  7. Stefi Noiembrie 7, 2010 la 5:11 pm #

    =)))))))))))) perspectiva lui Emmett si jocul, fazan, intra in top 5 cele mai amuzante faze =)))))))))))))))))))))

  8. BibbyEllen Noiembrie 12, 2010 la 4:37 pm #

    Problema cu numărul comentariilor e peste tot, dragă Choco 😛 . Sunt sigură că această scădere a lor îţi dă impresia că rândurile capitolului n-au un efect tocmai bun asupra cititorului; însă nu e aşa. Tare mult sper să te lămureşti şi tu.
    ____________

    Au ajuns! Acela o să fie raiul unui Emmett gagicar, iadul unui Edward disperat, raiul unei Alice nebună după aşa ceva. Iar pentru Bella? :))

  9. Spider-monkey Noiembrie 17, 2010 la 2:35 am #

    Ştii ce?Am nevoie de o soră ca tine!Zero romantism,mai mult realism!Noua deviză a lumii:))).
    Iadul roz al Bellei ar putea fi comparat cu tristeţea şi gândurile sinucigaşe ale lui Edward.
    Despre regula „best friend,nothing more” vreau să văd dacă se va respecta>:).

    Mdaa..partea tragică in vederea scrierii unui fic este că te posedă meloncolia când vezi doar câteva comentarii şi nervii când vezi numarul vizitatorilor;).Ştiu cum e!Eu am decis că voi scrie pentru mine,lasându-i la o parte pe cei care fac scurtă la mână pentru două cuvinte;):D.

    Felicitari!Another catchy chapter!:x

  10. Spider-monkey Noiembrie 17, 2010 la 2:36 am #

    friends*

  11. Deny Noiembrie 17, 2010 la 9:04 pm #

    am ras cu lacrimi! :))
    atat pot sa scriu, pentru ca inca rad. =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: