Capitolul 3-Now I’m a Big Girl!

Bella pov

-Tată, te rog!am încercat ochii de căţel bleg învăţaţi de la Alice. E atât de nedrept!

-Într-adevăr e foarte nedrept să nu te las să mergi singură –accentuă cu grijă cuvântul- cu un băiat -pe care îl detest apropo-, în Malibu, îşi dădu ochii peste cap. Cu toate astea răspunsul rămâne nu.

-Dă-mi un singur motiv pentru care nu mă laşi, mi-am încleştat degetele în perna de pe canapea până am simţit cum unghiile au pătruns în material.

-Mergi singură cu un băiat în Malibu!îşi aruncă mâinile în aer exasperat.

-Argumentul ăsta pică! Nu merg singură cu el, ci vin şi Alice cu Emmett!pronunţai atent fiecare nume.

-Bella, un băiat nu te cheamă cu el în vacanţă dacă nu vrea… ceva, se fâstâci la ultimul cuvânt roşind uşor.

-Şi ce ar fi acel ,,ceva”?întrebai fără să-mi pese că intram de bună voie în cea mai jenantă conversaţie posibilă, pe care clar nu voiam să o port cu nimeni, mai ales cu tata.

-Un băiat de vârsta lui vrea… să încerce totul. Cum să-ţi explic? Imaginează-ţi că el e o căpşună şi tu eşti frişca. Ăhm…îşi trecu derutat degetele prin păr evitându-mi privirea.

OK, nu-mi venea să cred că spusese asta. Ceva între şoc, dezgust, jenă şi dorinţa de a râde fără oprire se luptau încontinuu în interiorul meu. Hotărâtă că oricum aveam să câştig lupta şi că voi primi mereu aprobarea mamei care îi va spune tatei ceva de genu: ,,E tânără! Las-o să-şi trăiască viaţa!”, am urcat scările în grabă mascând chicotul într-un oftat.

Fără să pot rezista tentaţiei m-am întors uşor murmurând cât se poate de serios:

-Tată, sunt alergică la căpşuni.

Nu am avut puterea de a-l privi în ochi, doar m-am ascuns în camera mea aplecându-mă după telefon, dar înainte să simt în mână plasticul receptorului am alunecat din pat şi am început să râd.

Edward pov

-Alice! Ori cobori în clipa asta ori vei veni pe jos la bal!!!am strigat cât m-au ţinut plămânii aproape trântind paharul de Cola de pe masă. Emmett mă privi amuzat. Tu la ce te holbezi?!

Am tras aer adânc în piept şi am expirat uşor. Baluri nenorocite, fraţi nesuferiţi, viaţă cretină. Ăsta era refrenul pe care creierul meu îl repeta inconştient. Da, inconştient. Pentru că eram un inconştient. Am fost un inconştient când le-am lăsat pe Bella şi pe Alice sus fără o bombă cu ceas –atunci ar fi fost obligate să coboare, dar nu eram la fel de sigur de asta în privinţa lui Alice. Mi-ar fi arunca-o în cap…- şi categoric am fost un inconştient nebun, cretin, idiot pentru simplul fapt că m-am născut. Dacă nu mă năşteam nu o aveam pe Alice ca soră, dacă nu mă năşteam nu mă mai puteam enerva când Emmett mânca tot ce găsea prin frigider sau ocupa toată canapeaua cu jocurile lui video şi bineînţeles dacă nu mă năşteam în clipa asta nu m-aş fi aflat aici!

-Alice eşti nebună!un alt ţipăt se auzi din capul scărilor.

-Ştiu. Nu că e minunat?ciripi criminala de timp, neuroni şi Edward.

-NU!am răspuns –urlat- toţi trei la unison.

-Emmett, când ai intrat în echipa adversă?se bosumflă Alice şi îşi muşcă buza jignită.

-Păi…,începu Emmett, dar Alice strânse balustrada cu putere şi începu să ţipe.

Toţi am alergat spre ea, inclusiv Bella cu tocurile ei ciudate şi subţiri. Mi-a aruncat o privire fulgerătoare când mă holbam la picioarele ei, dar replica usturătoare pe care probabil o pregătise pentru mine îi îngheţă pe buze când Alice mai adăugă un ţipăt.

-Alice, eşti bine?o întrebă încă uitându-se urât la mine.

-Nu, bineînţeles că nu. Din cauza idiotului de Emmett acum trebuie să-mi rujez din nou buzele!mormăi ţâfnoasă.

-Ai ţipat din cauza rujului?ridicai cinic o sprânceană.

-Acum că ai adus vorba de asta voiam să văd cum reacţionaţi auzindu-mă ţipând, rânji inocent şi scoase o oglindă din geantă. Se privi atent încruntându-se . Emmett, e doar vina ta!

-Hey!se plânse subsemnatul mimând nişte ochi trişti. De ce e mereu vina mea?

-Pentru că tu m-ai trădat, iar din cauza asta eu am fost şocată şi accidental mi-am distrus machiajul!se răsti Alice cu faţa ei parţial roşie şi se aplecă deasupra lui Emmett. Oricum ai lua-o, imaginea era nepreţuită. De parcă un şoarece privea de sus un elefant, sau ceva asemănător…

-E doar puţin ruj,îşi dădu Em ochii peste cap, apoi îşi acoperi buzele cu mâna.

Mda, pentru noi era puţin ruj, ceva nesemnificativ, dar pentru ea era motivul existenţial sau orice asemănător.

-Tu…, începu Al, dar i-am tăiat-o scurt.

-Oricât de mult mi-ar plăcea certurile familiale şi timpul petrecut cu voi nu cred că vom mai prinde ceva din bal dacă veţi continua să dezbateţi filozofia rujului,şi spre mirarea mea chiar am spus-o calm.

-Eu conduc!ţipă Emmett şi alergă spre maşină.

Alice mă privi ţâfnoasă, dar plecă şi ea spre maşină şi am oftat mulţumit.

Mi-am lipit spatele şi capul de perete acumulând cât mai multă răcoare şi linişte. Gândurile se limpezeau treptat şi simţeam cum neuronii se ramificau prin tot corpul. O tuse forţată m-a obligat să-mi deschid încet ochii. Bella mă privea atent şi se juca absent cu cheile. Ochii au cercetat şi resul din ea, rest de care uitasem până acum.

Rochia albastră şi relativ largă în care îmi imaginasem că o va obliga Alice să se îmbrace era schimbată cu una neagră şi mulată –care se potrivea perfect cu silueta ei- si constrasta excelent cu paloarea aceea tipică Bella. Pitică şi enervantă cum era nu înceta să mă uimească niciodată cu stilul ei de a jongla cu hainele.

-Ohhh….,oftă Bella. Te mai holbezi mult?mă privi sceptică şi amuzată.

-Probabil, am răspuns indiferent. De ce?

-Nu vreau să te orbească frumuseţea mea,îmi scoase limba devenind Bella mea.

-Ar trebui să te simţi flatată având un asemenea partener. Nu toate au norocul ăsta,am trecut şi eu în defensivă copiindu-i gestul.

-Eu deţin sarcasmul şi nu-ţi dau dreptul să-l foloseşti.

-Nu-mi amintesc să mă fi deranjat asta vreodată.

-Eşti aşa un nesuferit,zâmbi.

-Ştiu, i-am răspuns la zâmbet făcând o plecăciune şi i-am indicat ieşirea.

-Şi doar ca să şti, eu stau în faţă…. Eddy, rânji diabolic şi trecu pe lângă mine cu vinteză.

Fata asta se transforma din îngerul meu păzitor într-o durere acută de cap în doar câteva minute. Ăsta era unul din talentele ei ascunse, asta şi tăierea din plin a oricărei fraze de-ale mele. Şi eu vreau să fac asta!

-Edward! Mişcă!mă claxonă Em şi fără pic de chef m-am întors spre ei.

…………..###………………….###…………………###…………

Totul dădea semne că urma finalul, dar nu simţeam nici un sentiment ciudat, nici un gram de melancolie la pronunţarea cuvântului ,,liceu”. Ok, a început, s-a terminat. Atât! Totul trecuse mai rău decât o rutină, aşa cum prevăzusem. Eu şi Bella nu ne apropiam de ringul de dans, Alice comenta ţinuta fiecărei persoane, iar Emmett…-era el însuşi- se îndopa cu dulciuri şi băutură flirtând cu diferite colege pe care categoric nu le cunoştea, iar apoi termină vărsându-şi maţele pe balcon.

Şi cam în asta a constat ,,cea mai importantă zi din viaţa unei fete”.

-Ok, a fost penal. Mulţumit?se bosumflă Alice trântindu-se pe fotoliul meu fără să-i pese dacă îşi distruge sau nu rochia.

Ar fi trebuit să încerc să o înveselesc, să aberez cât mai filosofic şi să par un frate minunat pe care îl doare dacă sora lui suferă, dar la naiba, tipa m-a făcut să aştept 2 ore până a coborât scările pregătită de bal, deci scuze dacă nu am chef de chestii de caritate.

-De fapt, m-am oprit în timp ce deschideam frigiderul, da, sunt mulţumit.

Am zâmbit în sinea mea când tocurile lui Alice s-au izbit de uşa camerei mele şi scumpa mea soră s-a refugiat în habitatul ei roz.

-Nu crezi că ar trebui să o liniştim?întrebă Em privind lung crăpăturile noi de la prea multe Alice furioase. Nu sunt sigur că uşa va mai rezista vre-unui atac spontan,murmură muşcând dintr-o pastramă.

-Vorbim de aceeaşi tipă care ne-a chinuit 2 ore, Emmett! Mi-am pierdut 120 de minute din viaţă degeaba şi nimeni nu mi le va putea reda vreodată. Apropo, m-am trezit simţind parfumul afumat, de unde ai pastrama aia? Credeam că s-au terminat.

-Am ascuns-o printre roşii. Doar Esme şi Alice mănâncă chestiile alea, aşa că sunt în siguranţă. Vrei şi tu?întinse deliciul gastronomic spre mine şi am rânjit.

-Emmett, să şti că nu eşti atât de prost, am zâmbit încercând să înşfac bucata întinsă, dar Em îşi trase mâna.

-Tocmai ai spus că nu sunt prost şi te aştepţi să împart ultima bucată cu tine? Ridică sugestiv din sprâncene. Mă crezi cretin?

-Trebuie să răspund la întrebarea asta?am mormăit căutând ceva comestibil în frigider şi Em îmi arătă degetul din mijloc.

Bella pov

-Eşti sigură că vrei să faci asta?

-Da. Sunt absolut sigură că vreau să fac asta, am apăsat fiecare cuvânt în parte încercand să-mi păstrez calmul.

-Dacă ai vre-o problemă nu ezita să mă suni, iar dacă vrei să rămâi sunt sigur că pot discuta eu cu Carlisle şi…

Practic îmi simţeam nervii explodând în interiorul meu: încet şi dureros. Degetele se mişcau mecanic în buzunar încercând să apese tasta potrivită. În doar câteva secunde telefonul tatei a sunat.

-Şeriful Swan, răspunse cât se poate de formal.

-Tată, am nevoie de ajutor, datorită unui individ voi pierde avionul,am mârâit în telefon.

L-a închis cu un oftat lung şi şi-a masat tâmplele.

-Am exagerat din nou, nu?întrebă în cele din urmă cu un chip mult mai calm.

Îhî…

-Până la urmă poţi avea şi singură grijă de tine. Mda, era drăguţ dacă îşi dădea seama de asta acum câteva ore…

Era pregătit să-şi ceară scuzele de sfârşit de discuţie enervantă unde exagera mereu, dar un scârţâit de roţi i-a schimbat atitudinea de tată înţelegător înapoi în cea de tată enervant şi posesiv. Nu aveam nevoie de puteri supranaturale pentru a conştientiza cine era de vină pentru asta.

-Bună ziua, domnule Swan, murmură Edward un fel de salut şi tata mârâi.

Cât de tipic…

-Mergem, Bella?întrebă probabil deranjat de lipsa de respect a tatei sau mai bine zi îngrozit de ea. Oricare ar fi fost motivul, mă voiam plecată cât mai departe de un posibil rozboi mondial.

-Sigur!am smuls bagajele din mâinile tatei şi i le-am dat lui Edward, care s-a grăbit să le aranjeze în portbagaj.

I-am oferit o îmbrăţişare şerifului –care îşi intrase foarte bine în rol- şi am dat să plec.

-Eşti sigură că nu vei avea nevoie de spray-ul paralizant?

-Pa tată!

Am trântit uşa de la maşină şi Edward oftă, după care îi făcu şi el cu mâna lui Charlie, care nu părea deloc mulţumit de faptul că plecam într-un loc în care nu mă putea monitoriza din 5 în 5 minute, dar cu mişcări stinghere şi forţate schiţă un zâmbet şi răspunse la salut.

Mi-am înăbuşit din nou un chicot. Nu era mai bun ca mine când venea vorba de exprimat sentimente sau de mascat furia, dar îi eram recunoscătoare pentru faptul că încerca.

-Crezi că va supraveţui?mormăi Edward întorcându-se spre mine.

-Nu ştiu ce să spun despre el, dar de mine nu garantez nimic dacă nu te uiţi naibii la şosea!efectiv am tremurat cuvintele pentru a nu urla cât mă ţineau plămânii.

-Pardon? Să nu îndrăzneşti să mă acuzi TU,accentuă puternic cuvântul, pe mine că aş conduce periculos. Mi-e milă de cel care se urcă cu tine în maşină. Nu cred că ai auzit vreodată de cuvântul ,,frână”. Şti, se află în apropierea cuvântului ,,acceleraţie” care cred că stă la baza vocabularului tău, s-a întors să privească înainte conducând destul de acceptabil având în vedere stilul meu de a şofa de care se lua mereu.

Mi-am dat ochii peste cap de câteva ori.

-Tu te afli cu mine în maşină, am protestat.

-Şti la ce mă refeream şi ca un apropo, chiar şi aşa mi-e milă de mine, constraatacă.

-Sunt prea obosită după discuţia tată-fiică a lui Charlie să te mai pot trimite undeva sau să-ţi închid gura cu o afirmaţie usturătoare,am căscat lipindu-mi capul de geam.

-Mă bucur să aud asta, rânji.

-Savurează momentul cât mai poţi, i-am răspuns la zâmbet lovindu-l cu cotul.

-Ohooo… Nu-ţi face griji. O voi face!

Maşina s-a oprit cu un scârţâit tipic Edward. Ed mi-a scos bagajele din portbagaj dându-şi ochii peste cap la comentariile mele cu privire la distrugerea cauciucurilor.

-Eddy! Bells!ţipătul era uşor de distins chiar şi printre destul de mulţii oameni din jur care priveau pierduţi spre uriaşul excesiv de vesel care alerga spre noi.

Am tras puternic aer în piept şi am înaintat zâmbind.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Cam târziu… ştiu, dar cel puţin e încă sâmbătă… trebuie să fac partea cu promisiunea mai des.. cred că unul din extrem de puţinele lucruri care mă scot din lenea mea continuă… şi am reuşit să-mi reabilitez calculatorul

Si am scris o poezie... AICI Ambiguu mda, trebuie să o rezolv la partea cu diacriticele

iar de capitolul 3 încă nu ştiu când va apărea, dar sper să nu fiţi nevoiţi să aşteptaţi prea mult, dar cred că ştiţi şi voi cum e cu şcoala de sunt de dimineaţă -în sfârşit- singura zi în care nu fac karate sau engleză e marţea, iar atunci trebuie să îi arăt verişoarei mele care e la facultate oraşul, care spre deosebire de mine e mai timidă, mai tăcută…… foarte cuminte

Mrg, aţi prins ideea… sper să vă placă şi succes la şcoală 🙂

Anunțuri

14 răspunsuri to “Capitolul 3-Now I’m a Big Girl!”

  1. ~ Fefe ~ Octombrie 3, 2010 la 7:08 am #

    O,da!Asta numesc eu ras!:)) =))
    Pentru Edward totul e o porcarie :)) :))
    Saracul Charlie :)) Discutie cu fiica sa despre sex :)) :)) Numai frisca si capsuni putea sa aleaga=)))
    Pe cuvant personajele tale sunt cele mai nebune din cate am intalnit :)) :))
    Ah!Deja ador fic-ul asta.Actiunea decurge asa usor si frazele sunt asa precise,faci o treaba excelenta 😉
    Astept cu nerabdare continuarea:X
    Spor la scris:*:*:*

    • chocoholic4ever Octombrie 31, 2010 la 11:13 am #

      eh… nu sunt făcută să fiu tată XD
      iniţial discuţia era mai… prinsă în detalii, dar m-am abţinut:-”
      mersi:)

  2. Dy@nn@ Octombrie 3, 2010 la 10:45 am #

    :)))
    mi-a placut mult:X
    chiar prea mult:X:XX:X:X:
    mi-a placut discutia dintre bella si charlie!!=))
    superb cap:X
    pe cand nextul?
    bafta la scl:D

  3. Ioana Octombrie 6, 2010 la 5:07 pm #

    wow, prea genial 😡

  4. deea Octombrie 13, 2010 la 12:26 pm #

    astept capitolul 4!!:X:X
    pe cand?

    spor:*

    • chocoholic4ever Octombrie 14, 2010 la 5:29 pm #

      nu garantez pentru weekendul ăsta, dar săpt viitoare promit să-l postez 😀

  5. martyxx Noiembrie 7, 2010 la 1:47 am #

    Lol=))! Capsuna si frisca, iar micuta lor cearta cu sofatul a fost foarte tare. Charlie e Charlie, tatal protector, care nu vrea sa i se intample nimic micutei sale printese:)).

  6. Stefi Noiembrie 7, 2010 la 5:04 pm #

    -Eşti sigură că nu vei avea nevoie de spray-ul paralizant?

    -Pa tată!
    =))))))))))))
    Acelasi serif Swan.

  7. BibbyEllen Noiembrie 12, 2010 la 4:25 pm #

    :))
    Mă bucur că a lăsat-o să plece… :)) Criminal e Charile ăsta.
    Plăcut mai e să-ţi citesc ficul! Nebunii ăştia jonglează cu orice sens şi lărgesc orice subiect..chiar şi unul aproape nul :)) Rujul, rujul… :)).
    Bravo!

  8. Spider-monkey Noiembrie 17, 2010 la 2:07 am #

    Comparaţia lui Charlie cu acea căpşună este..perversă:))).Cam greu să ai o fată şi să trebuiască să-i explici anumite aspecte fără să desenezi :)).
    Aveam dreptate,Bella poate fi şi o bătaie de cap pentru Edward>:).Şii acum..ei vor pleca în Malibu:x.Începe distracţia:x:)).
    Ţi-am spun..faci o treabă foarte bună!;)

  9. Deny Noiembrie 17, 2010 la 8:53 pm #

    okeeeei, asta – i criminal! :)) :))
    Ma vei omori de ras. te dau in judecata. :))

    in vacanta, 4 adolescenti..
    presupun ca vor aparea rose si jazz pe acolo. sau la facultate.
    oricum, vacanta-n 4. :>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: