Capitolul 2- Waste of Time

Edward pov

-Nu!strigam ca un apucat în speranţa că se va aprinde un beculeţ minuscul în creierele lor la fel de minuscule şi mă vor lăsa naibii în pace. Categoric ca bezna a ramas intacta.

-Edward, e spre binele tău,murmură slab si plictisit al tatei se derula ca un ecou in toate colturile fiintei mele.

-Ce fel de părinţi sunteţi voi?am protestat. Părinţii normali nu-şi trimit copiii singuri pe o insulă cu trei tipe demente în speranţa că se vor îndrăgosti de una.

-Noi suntem disperaţi, ofta stins si fara vlaga mama asezandu-se pe canapea cu telecomanda in mana.

-Mai poţi spune asta odată, oftai la rândul meu încercând să-mi limpezesc mintea şi să alung sutele de înjurături ce-mi stăteau pe limbă.

-Îţi poţi lua cu tine o persoană. Un prieten, pe lângă fraţii tăi bineînţeles, spuse Carlisle cu ochii aţintiţi pe mai multe cărţi de credit. Veţi avea nevoie de astea. Vom plăti totul dar, te implor, vino cu o fată.

-Tată e vorba de un om, nu de un animal de companie, mi-am dat ochii peste cap.

-Crede-mă fiule, cu timpul nu mai faci diferenţa, îmi şopti la ureche cu o voce gravă, minând o grimasă.

-Şi asta ce vrea să însemne?întreabă mama cu un gls iritat din cealaltă parte a camerei.

Oh frate, chiar n-aveam nevoie de asta acum…

-Asta înseamnă că în multe familii se întâmplă astfel de confuzii, dar nu şi în a noastră, se bâlbai marele Carlisle Cullen ca un copil de grădiniţă în încercarea patetică de a scăpa nepedepsit.

-Tocmai de aceea cred că ar trebui să dormi pe preş pentru a nu face vreodată o astfel de confuzie, mormăi Esme păstrându-şi totuşi eleganţa şi dispăru din cameră ca o săgeată, tocurile ei găurind scările din lemn.

-Şi uite de asta să nu te căsătoreşti niciodată , murmură tata printre dinţi oftând adânc, apoi aruncă pe scările după Esme. Iubito, şti că nu am vrut să sune aşa…

-Mi-e milă de tata, apăru şi Emmett în pragul uşii. Femeile sunt diabolice, dădu din cap în semn afirmativ şi îşi masă bărbia.

-Hei!strigă o voce piţigăiată din vârful scărilor şi mi-am dat ochii peste cap. Retrageţi cuvintele sau îţi vopsesc camera în roz şi lipesc pe Jeep-ul tău un afiş uriaş cu Hello Kitty!

-Şi uite exemplul de femeie diabolică, m-am alăturat şi eu corului de oftaturi.

-Gândeşte-te că e doar la început,se sperie Emm şi mimă un tremurat.

-Brrr!!am continuat privind cum faţa demonului costumat în spiriduş prindea o nuanţă de roz şi începu să ne văneze în toată casa cu ruj roşu şi rimel în timp ce noi îndrugam o mulţime de scuze, fiecare mai patetică decât precedenta.

Bella pov

,,…Femeile, cand se omoara, isi aleg mijloace mult mai romantice, cum ar fi sa-si taie venele sau sa ia o supradoza de somnifere. Printesele parasite si actritele de la Hollywood furnizau diverse exemple in acest sens.

Veronika stia ca viata inseamna sa astepti ora optima pentru actiune. „

Cu un oftat adânc am lăsat cartea să cadă jos din pat, întoarsă invers. Inca de la primele pagini intreaga poveste tragica mi se parea o aberatie. No offense pentru Coelho, dar Veronika avea clar nevoie de o viata. De fapt tocmai de asta se si sinucide… Comenta partea enervanta a creierul meu care avea grija sa clarifice fiecare aberatie creata de partea mai putin rationala a mintii mele.

Revenind in prezent sinuciderea inca parea pentru mine un semn de lasitate, cu atat mai mult cand te sinucizi datorita rutinei, iar eu chiar nu credeam ca viata ajunge la apogeu doar cand descoperi momentul ideal de a-ti lua zilele. Ma bucur ca mi-a deschis cineva ochii, dar la mine e mai trist pentru ca nimeni nu-mi va procura vreodata cianura, desi ar fi un sport extrem pe care nu l-am incercat.

M-am cufundat si mai mult in asternuturi comentand ca un critic jalnic si neexperimentat care n-are ce face cu viata lui, fiecare cuvant. ,,Romantic„… Ok, cu toata nepriceperea mea tot nu vad nimic romantic in a te indopa cu pastile si a astepta cu o revista frantuzeasca in fata, moartea. Probabil fiecare percepe romantismul cum vrea. Cand unele fete se gandesc la romantism ca la oportunitatea de a se relaxa cu iubitul sub clar de luna pe malul marii, unele privesc lung o sfoara si isi imagineaza cat de minunat ar fi sa si-o atarne de tavan si sa si-o lege de gat.

Veronika imi amnteste de Julieta. Si ea s-a sinucis. De ce? De dragul lui Romeo… De asemenea nimeni nu i-a criticat reactia. De ce de cate ori citesc cartea mi se intoarce stomacul pe dos? De ce nu a putut merge mai departe? De ce e si Veronika trista ca nu a descoperit dragostea ? Pana la urma din cauza ei s-au sinucis destui. De ce naiba a mai fost creata?

Pe de o parte ma simteam bine, pentru ca nu am motive sa ma sinucid, pe de o parte imi vine sa imi dau cu ceva in cap tocmai pentru ca nu am motive sa ma sinucid. Nu e drept! De ce pana si niste personaje au parte de sentimentul asta, iar eu nu? Totusi preferam o viata de singuratate decat sa traesc o drama lacrimogena si patetica.

Părul se încâlcea în timp ce mângâiam perna cu obrazul şi verificam cu buricul degetelor netezimea dulapului până când un ţârâit înfundat mi-a speriat somnul şi am deschis ochii, doar pentru a-i închide forţat la loc. Nu voiam să abandonez culcuşul cald. Putea fi la telefon oricine, chiar şi Obama sau extratereştrii pregătiţi să invadeze Pământul dacă nu răspundeam, nu aveam de gând să mă mişc un centimetru… dacă răspundea tata.

Logic ca asta nu s-a intamplat… indiferent de rugamntile si promisunile jalnice pe care nu le auzea oricum –din fericire-.

Gândind toate înjurăturile posibile am trecut căscând pe lângă camera tatei, unde subsemnatul dormea liniştit şi sforăia. Aş vrea să am şi eu atâta noroc… Cu mişcări stângace şi absente am ridicat receptorul.

-Alo?întrebai cu o voce distrusă.

-Bella?se repezi o voce şi mai distrusă şi furioasă, care îmi părea oarecum cunoscută, dar creierul meu nu mai procesa nimic la ora asta.

-Cine dracu eşti?am continuat cu întrebările simţind cum pleoapele deveneau mai grele şi făcând un efort inuman am reuşit să le menţin treze.

-Mda şi eu mă bucur să te aud, mormăi vocea din telefon. Sunt Edward.

-Şi ce vrei la ora asta?

-Poţi veni mâine la 9 dimineaţa la mine? Am nevoie de ajutor, glasul îi tremura aşteptând un răspuns afirmativ, aşa că i l-am oferit. Nu vrei să şti pentru ce?întrebă suspect.

-Daca voiam te intrebam. În clipa asta vreu doar să dorm, înţelegi? Sooommnn. Noapte bună!şi i-am închis telefonul în nas în timp ce cu paşi mărunţi mă îndreptam spre priză. Acum nu mai sună nimeni, am spus în sinea mea mulţumită.

Îl ia naiba pe cel care mă mai trezeşte odată şi de data asta vorbesc serios!

Aşa că furând un baton de cereale din dulap m-am întors împiedicându-mă spre camera mea.

Edward pov.

-Deci, începu în cele din urmă, ce e atât de important încât să merite să lipsesc de la mate?ridică sugestiv din sprâncene.

-În afară de tot?i-am copiat gestul şi clătină din cap.

-Bine ochit. Deci…?făcu semn cu mâna să încep şi m-am strâmbat de parcă gustasem cea mai acră lămâie care a existat vreodată, dar nu exista o lămâie suficient de acră pentru a susţine starea mea.

-Ăăă…,m-am bâlbâit, e o poveste amuzantă…ştii…

-Edward vrea o iubită!strigă Em din dreptul uşii când mă pregăteam să apăs pe clanţă.

-De fapt mama lui Edward vrea o iubită pentru el, mulţumesc foarte mult, mi-am dat ochii peste cap.

-Salut, Belly! Nu te-am mai văzut de un secol. Pe unde-ai umblat?rânji alergând spre Bella pentru a o sufoca într-o îmbrăţişare tipica Emmett.

-Pe ici, pe colo, răspunse Bella inhalând o gură mare de aer.

-Şi eu am fost pe ici, pe colo şi nu te-am văzut, se bosumflă frate-miu şi m-am pregătit să intru în casă, la timp pentru a suferi un atac al piticii cu ţepi.

-Chiar a venit Bella?mă zgâlţâi tremurând cuvintele şi începu să chiţăie. Bella!strigă entuziasmată privind peste umărul meu şi în locul oceanului de fericire apăru o furie cumplită. Pentru numele… Bella! Ce e cu… îhh… zdrenţele astea?! Ar trebui să fie ilegal să te îmbraci aşa de prost. Uhh!

-Şi mie mi-a fost dor de tine, Alice!luă în braţe demonul modei şi îşi dădu de câteva ori ochii peste cap. Mă bucur că nu te-ai schimbat, mormăi pentru sine şi mi-a scăpat o rafală de râsete la care Bella mi-a răspuns cu o privire de gheaţă.

-Luna asta pe plajă te va transforma complet şi sunt în stare să pun în joc întraga mea colecţie de pantofi, rânji diabolic şi Bella înghiţi în sec, dar de data asta mi-am abţinut râsul, ceea ce sincer a fost incredibil de greu.

-Dacă mă laşi să le dau şi foc mă îmbrac într-o fustă din frunze, îmi pun un sutien şi încep să dansez, ridică Em mâna în aer şi ochii lui Alice îl fulgerară cu o uşoară teamă.

-S-a făcut frăţioare. Luna asta vom avea parte de o Bella cu gusturi, deşi poate va recurge din nou la vechile… uhh, nici nu ştiu cum să le zic. Eşecuri ale modei?

-Care e problema cu hainele mele?

-Ăăă…totul?o privi dubios de parcă era destul de logic.

-Un moment!sări Bella ca arsă. Ce plajă, ce lună?ne privi ciudat şi abia atunci mi-am dat seama că nu îi spusesem nimic din moment ce aseară nu era chiar foarte bine dispusă.

Îi priveam reacţia uimită pe parcurs ce avansam cu povestea, apoi pe faţa ei a apărut amuzament, după care o vagă urmă de durere, amuzament din nou, uimire şi în cele din urmă faţa de îţi baţi joc de mine?, dar care dispăru uşor când îi explicam părerea mea despre părerea mamei şi m-am oprit brusc la cearta cu Emmett, pe care am hotărât să o las în aer.

Intram înăuntru şi Alice îi oferi Bellei un pahar de Cola, în timp ce eu şi Em ne luptam pentru fotoliul din faţa televizorului. Alice mormăi ceva despre animale, masculi şi şansa de a fi singură la părinţi şi i-am scos limba ca un copil de grădiniţă.

-Şi totuşi, începu Bella, de ce vă certaţi tu şi cu Emmett?înghiţi o altă gură de Cola.

-Oh, se dezmetici Emmett şi am atacat fotoliul, mândru, Edward e gay, mormăi de parcă era ceva cât se poate de logic şi fugi spre canapea pe care o revendică complet.

-Edward e… ce?scuipă băutură şi începu un râs isteric, poate chiar mai rău decât al lui Alice şi am mârâit. Wow! Felicitări, cred!răse din nou, de data aceasta acompaniată de cei doi fraţi nesuferiţi şi mormăitul lui Alice privind ideea de a fi singur la părinţi părea o adevărată binecuvântare.

-Mă bucur să te văd, Bella!apăru şi mama zâmbind contagios.

-Şi eu, doamnă Cullen!zâmbi ştergându-şi lacrimile.

Trădătoarea!

-Ţi-am spus de nenumărate ori, spune-mi Esme, oftă şi recurse la un alt zâmbet.

-Bine, doam… Esme, se scuză din priviri.

-Mai bine aţi merge la şcoală chiar şi pentru câteva ore, murmură admirând cactusul de pe balcon. Nu cred că vreţi să pierdeţi ultimele voastre zile de liceu.

-Ok, am răspuns la unison şi am dat să plecăm.

-Stop!strigă Alice şi se întoarse spre noi. Bella nu merge aşa!arătă cu degetul spre hainele ei dezgustată. Am nevoie de 10 minute.

-Alice!se plângea Bella în timp ce sor-mea o trăgea după ea pe scări –la propriu-.

Bella pov.

Odată cu intrarea în infernul roz simţeam cum inima începea să perceapă pericolul alergând cu 300 de km pe secundă. Am privit camera de tortură aşteptând-o pe Alice, care se îngropase la propriu în dulap. Ieşi destul de repede cu un morman de haine în braţe şi le trânti pe pat.

-Să vedem, începu fericită privind fiecare haină în parte, după care o arunca cu viteză în spate. Prea largă, prea decoltată, prea roz, prea scurtă, prea lungă, prea… uhh, de când am porcăria asta?!se încruntă aruncând fusta de un galben spălăcit în coşul de gunoi. Aşa, unde rămăsesem? Prea…, perfect, încearcă pantalonii ăştia şi…,se aplecă mai adânc pierzându-şi mâinile şi jumătate de faţa în multitudinea de tricouri, ăsta, le aruncă spre mine şi mă împinse spre toaleta ei…

…care categoric era la fel de roz. Mi-am muşcat buza. Am ajuns în iad! Totuşi hainele nu reprezentau chiar aşa un mare pericol, cum mă aşteptam. De fapt erau destul de decente. Un maiou gri, foarte puţin decoltat şi o pereche de blugi negri cu pete albe, neregulate, care în afară de faptul că erau incredibil de strâmţi arătau super. Îh, am zis eu asta?!

Alice aruncă o pereche de pantofi prin uşa larg deschisă, nimerindu-mă în stomac şi în piciorul drept.

-Ouch!m-am plans mângâindu-mi rănile. Eşti criminală!am strigat.

-Ştiu!se auzi o voce pierdută printre farduri.

După ce am înghiţit în sec şi mi-am spus toate rugăciunile de câteva ori, am încălţat perechea de balerini negri şi am ieşit în faţa diavolului, care îşi pregătise pe măsuţa de machiaj toate fardurile posibile, o parte din ele fiindu-mi încă necunoscute.

-Glumeşti, nu?am ridicat o sprânceană aşezându-mă nesigur pe scaun şi brusc am avut o senzaţie de deja-vu. Corect, mă mai simţisem aşa când fusesem să-mi scot o măsea fără anastezic.

Aranjată şi marcată pe viaţă am început să căbor scările în fugă. Nu i-am privit pe băieţi, doar am salutat-o pe Esme şi m-am refugiat în Volvo-ul lui Edward.

-Wow,murmură acesta când se aşeză pe scaunul şoferului, lângă mine. Trebuie să recunosc că Alice face minuni. Arăţi foarte, îşi masă tâmplele şi închise ochii, sexy, îmi făcu cu ochiul şi l-am împins înroşindu-mă.

-Păstrează-ţi replicile pentru fetele din Malibu, chicotii încercând să alung roşeaţa din obraji.

Edward pov.

Nu-mi amintesc când am văzut-o ultima dată pe Bella îmbrăcată aşa. Mda, a trecut extrem de mult timp şi trebuia să recunosc că arăta fabulos. Adică Bella e cu adevărat frumoasă. Când am ajuns să mă gândesc la asta? God!

Oricum gândul că mama mă va trimite în căutarea iubirii îmi întorcea stomacul pe dos. Se gândise oare că nu mă interesa o relaţie acum? Categoric că nu şi oricum nu aveam să-mi găsesc jumătatea printre tipele de acolo. Serios acum, ce credeau? Că voi vedea o tipă cu jumătate de creier, îmbrăcată sumar şi-mi voi duce mâna la inimă ştiind că ea e aleasa? Ce naiba fumaseră ai mei?

Bella pov.

Cantina e la fel de aglomerată ca de obicei, aşa că eu şi Alice ne-am aşezat lângă Peter şi Charlotte lăsându-i pe băieţi să se ocupe de mâncare. Priveam crăpăturile cantinei, încercând să formez modele pe tavan. Toţi elevii din ultimul an radiau de fericire, doar eu nu vedeam nimic ieşit din comun sau poate eram prea atacată de gândul că se termină şcoala pentru a mai conştientiza ce se petrece.

Oare nu îmi va fi dor de liceu?

-Hei Bella!vocea greţos de dulce a lui Mike mi-a stricat momentul de reflecţie, dar măcar aveam un răspuns…

Nu, nu îmi va fi dor de liceu…parţial, iar din acest ,,parţial” face cu siguranţă parte şi Mike.

-Da?am întrebat cu o voce plictisită.

-Mă înrebam dacă mergi cu cineva la bal…, abordă un zâmbet de flirt, jalnic, absolut penal.

De ce erau atât de lipsiţi de originalitate? Pe bune, asta spun de fiecare dată. De parcă ar fi nişte roboţi plini de hormoni blocaţi pe aceeaşi frază.

-De fapt...,am încercat să găsesc o scuză, dar mintea mea era complet goală. Nimic! Nici o idee genială la orizont… nici măcar una mai puţin genială, dar măcar plauzibilă. O priveam cerandu-i ajutor, dar depasita de situatie s-a intors cu spatele. Tradatoare am mimat si l-am privit pe Mike cu… spaima, dezgust… toate cele mentionate.

-De fapt are un partener, mâna lui Edward mi-a strâns cu forţă umerii şi atunci am ştiut că sunt salvată.

Mi-am întors privirea pentru a-i zâmbi recunoscătoare, iar el îmi făcu discret cu ochiul. Mike ne privi dezamăgit sau furios, dar plecă fără să privească înapoi. Să-i spună cineva cât e de patetic…si nesuferit si fara vitor.

-Mersi! Mi-ai salvat viaţa!

-Oricum aveam nevoie de o parteneră pentru bal şi nici unul din noi nu cred că e dispus să suporte pe cineva care să se ţină după el toată seara.

Am clătinat din cap încercând să salvăm măcar o felie de pizza.

Ultimele zile deveneau prea ciudate. Începea o rutină nouă, mai dificil de îndurat decât cea precedentă. Poate pentru că totul începea să îşi piardă farmecul, acum aveai voie să faci ce voiai fără să ai vre-o problemă, iar asta strica totul. Era tentant să încalci regulile când ştiai că te expui riscului, dar acum totul devenise prea banal şi simplu pentru a fi încălcat. Serios, cine mai încălca regulile când ştia că are voie să o facă?

Mda, nimeni.

Cred că ăsta va fi singurul lucru care îmi va lipsi la liceu. Şansa de aţi trăi viaţa indiferent de consecinţe, o şansă pe care eu o cam ratasem, dar apoi am privit în jur. Practic nimic nu dădea semne că totul se sfârşea, dar conversaţiile radiau în jurul unui singur subiect –exceptând balul-. Facultate… Un cuvânt care lansa proiectile spre tot ceea ce ţinea de mine. Birmingham… Da, sigur!mi-am spus sarcastic.

Edward pov.

-Alice, trebuie să mănânci ceva.

-Nici o şansă, mamă, murmurai înghiţind o altă porţie de orez. Nu va băga nimic în ea. Mâine e balul.

-E cea mai importantă zi din viaţa unei fete, visă cu ochii deschişi.

-Dacă zici tu, căscai, hotărât că nu mai încape în mine nici un bob de orez.

-Mâine la 7 suntem la Bella!cântă Alice urcând în paşi de dans scările.

-7?! Balul începe la 8. O oră!m-am plâns.

-Hei, ar trebui să fiţi recunoscători. Dacă vă puneam să veniţi la 5?

-Nu veneam!am strigat în urma ei văzând cum îşi dă ochii peste cap.

Wow, imi e groaza sa verific cand am postat ultima data… scuze? Nici daca as scrie 100 de pag Word nu ar fi suficient… Ca si scuza buna… adevarul e ca n-am nici una… de fapt prima data s-a stricat laptopul-aia e buna- , apoi am pierdut stikul cu capitolele -aia e tipica mie-, apoi am intrat in starea mea de lene cronica… din care chiar si acum am iesit cu greuu… de aceea am ramas in urma si cu cititul… 😦 dar nu, asta e vina mamei, noroc ca acum sunt singura si nu ma verfica din 5 in 5 minute… promit sa recuperez si cu cititul cat pot de repede… 😀

si stiu ca nu e scris peste tot cu diacrtice, dar calculatorul meu nu stiu ce are si acum nu le mai pot folosi asa ca am fost nevoita sa renunt la ele pana ii trec fitele… 😐

si app… ca sa nu ma complic am facut dn blogul asta si un blog personal… mrg, cat de personal poate fi un blog:D…

si … cum sa uit asta… mersi din suflet pe comentarii… stiu ca fata de alte ficuri nu sunt multe si nici nu am pretentia sa fie atatea, dar pentru mine par extrem de multe, nu-mi venea sa cre dnici cand am avut un comm, dar 17… 😡 mersi! 🙂

si sper sa va placa cap… si mai bine ma opresc ca deja scriu prea mult:D

Anunțuri

22 răspunsuri to “Capitolul 2- Waste of Time”

  1. Maria Septembrie 28, 2010 la 1:48 pm #

    Oaaau … A dat Domnul sa vina si capitolul 2 . Pe bune , a durat cam mult . Ma rog … important este ca a fost puplicat intr-un sfarsit .
    Ce pot spune despre capitol ?
    Sincer nici nu ii pot atribui vreun ajectiv tipic lui .
    Deciii … prin urmare nu mai spun nimic despre capitol deoarece l-as jicni . Nici „perfect” daca ii spun – tastez , tot aia 😛 – nu se riica la originalitatea , frumusetea si – dar nu numai – talentul cu care a fost tiparit .
    Kisses :*:* siii … pe cand next-ul ?

    • Maria Septembrie 28, 2010 la 1:52 pm #

      ridica*
      Nu mi se tasteaza bine „d”-ul si tre’ sa INCERC sa il tastez de 1000 de ori pana apare si el dupa mi si mi de rugaminti si injuraturi pe care i le adresez in gand 8-| .

    • chocoholic4ever Septembrie 28, 2010 la 1:54 pm #

      scz… cred ca postul ar trebui sa inceapa cu un milion de scuze… 😐 si promit cu mana pe inima ca cel tarziu weekend-ul asta apare shy cap 3… 😀
      shy mersi de comm, mai ales ca akm as merita o mama de bataie avand in vedere ca n-am dat un semn de viata pentru…. moooolt timp 😀

  2. Dy@nn@ Septembrie 29, 2010 la 3:35 pm #

    wow..imi place foarte mult cap asta si este minunat
    si te ador ca l-ai pus
    si te mai ador ca ai trmis email ala
    este minunat imi place mult cap asta:X
    vezi k ti-am trimis-o pe sora mea maya
    poate lasa si ea comm:D
    te rog sa nu-l lasi:o3
    pe cand nextul/?
    bafta la scl!!>:D<

  3. whathappensif Septembrie 29, 2010 la 6:30 pm #

    Imi place ideea pe care e conturata povestea.
    Personajele chiar ca sunt naturale , in afara de Emm:))))
    Jazz si Rose?
    SI eu vreau cap urmatorul cap.
    App de urmatorul cap poti te rog sa ma anunti pe mess cand apare ca vreau sa stiu, poti, daca da asta e adressa mea : andreea_marya12@yahoo.com
    Pana la next bye
    Kisses Maya

    • chocoholic4ever Octombrie 31, 2010 la 11:08 am #

      apar şi Jazz şi Rose în curând
      şi mersi:)
      şi te-am băgat în listă:D

  4. ~ Fefe ~ Octombrie 2, 2010 la 10:23 am #

    :)) Chestia asta cu gasitul unei iubite pentru Edward devine din ce in ce mai interesanta.Doamne,asa parinti!:)) Esme e dulce,o mama buna care vrea binele copiilor ei,insa trebuie sa recunostem ca are si un gram de nebunie.:D:))A avut de la cine mosteni Alice asta:))Obsesia ei pentru moda e incurabila=))
    Inca un lucru pe care l-am observat,Bella se poarta asa natural cu Edward,prieteni la catarama 😉
    Uhu!De abia astept continuarea:X
    Vine balul!;)) Edward si Bella parteneri :->
    Spor la scris!Te-am pupat!:*:*:*

  5. Ioana Octombrie 3, 2010 la 6:41 am #

    :X ahh in sfarsit! 😡 foarte tare capitolul asta… ma bucur ca se ocupa alice de bella 😀 si abia astept balul si desigur… malibu!

    te pup, ioana 🙂

    • chocoholic4ever Octombrie 31, 2010 la 11:11 am #

      mda… Alice ar cam trebuie să se ocupe şi de mine… dar detalii:))
      şi eu mă bucur că îţi place şi sper să îţi placă şi în continuare:D

  6. martyxx Noiembrie 7, 2010 la 1:38 am #

    :)) Pleaca in Malibu spre cautarea sufletului pereche al lui Edward si a Bellei. Bella va devenii papusa barbie personala a lui Alice, presimt asta:))

  7. Stefi Noiembrie 7, 2010 la 4:52 pm #

    Ce naiba de parintii are Edward? Si eu vreau la plaja =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
    Vai mie, mi-e mila de el . Si eu care credeam ca parintii normali is aiurea =)))))))

    • chocoholic4ever Noiembrie 7, 2010 la 4:54 pm #

      Gosh, ce repede citeşti:))
      eh… eu una m-am săturat de părinţi normali… îi am destul pe ai mei:))

      • Stefi Noiembrie 7, 2010 la 5:05 pm #

        da, stiu cum e =)))

  8. BibbyEllen Noiembrie 12, 2010 la 4:11 pm #

    Nasol mai e să se ajungă la asemenea situaţii, încât să se bată cap în cap ideea de-a rămâne cumine în singurătăţi, cu ideea de-a procura o iubită…cel mai probabil artificială:))
    Ha! Sunt curioasă căruia îi vor ieşi peri albi pe insulă >:)

  9. Spider-monkey Noiembrie 17, 2010 la 1:45 am #

    Frumos!:x
    Edward este pus intr-o situaţie extrem de draguţă,spun asta deoarece imi place să mă amuz pe seama lui.El pare a fi in stare să se ascundă şi in gaura de şarpe numai să fugă de cele 3 scorpii care îl aşteaptă:))).
    Bella va fi ajutorul lui pe insulă,probabil.Pe mine mă bate gândul că ea va fi cea care îi va da cele mai mari bătăi de cap.Poate ajunge să se bată cu toţi masculii care încearcă să se apropie de ea:))).
    Supeer!Multă baftă! 😉

  10. Deny Noiembrie 17, 2010 la 8:38 pm #

    Vai, capitol numit : Porţie de râs.; clar! :))
    Corect Bibby. Deşi, toţi vor avea câte un subiect de ‘peri albi’. Presimt. :))

    Bestial!
    Mai bine solo, Edward. Dar, dacă există Bella, mai reflectează asupra deciziei. :> :))

  11. Maria Mirabela Februarie 2, 2011 la 4:17 am #

    Am citit despre ceea ce ai scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

  12. Elena Februarie 7, 2011 la 6:58 pm #

    Nu te-am mai văzut de un secol. Pe unde-ai umblat?

    -Pe ici, pe colo

    Şi eu am fost pe ici, pe colo şi nu te-am văzut

    ma doare burta :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: