Capitolul 13

30 Mai

da… e posibil :))

Anunțuri

Warning! Too much fun!

15 Apr

Deeeeci… voiam să vă anunţ că am revenit… again… şi tocmai intenţionam să vă explic de ce n-am postat AGAIN… căutând scuza cu olimnpiada, dar ce rost are? voi fi sinceră… am stat acasă două zile şi n-am învâţat nimic.. nada… ci am citit cele 4 volume Vampire Diaries -că toţi le lăudau atât de mult- ….

Ca o maaaare paranteză… la olimpiadă am avut 108 puncte -eh, măcar o amărâtă de menţiune-, dar având în vedere că supraveghetoarea -una din ele- a scos un WOW deloc discret la vedere scrisului meu în zig-zag mă mulţumesc şi cu atât… până la urmă oricum nu voi profesa eu în română -screw it!- , iar la gramatică am fost tufă sau pe aproape -oricum acolo mi-a tăiat la greu- … nici măcar n-am făcut pronumele relativ la şcoală… but who cares?

Dar nu de asta am intenţionat să postez… ci vreau să împart cu voi -poate aşa mă iertaţi pentru întârziere- cum mă găseşte lumea pe net….

Eu una am râs cu lacrimi la unele… o.O

Nu sunt postate toate pentru că v-aţi plictisi, doar o parte… cea interesantă…

  • green    -this is my color şi am 52 vizualizări datorită ei-
  • imagini fundal iepurasi   –cum dumnezeu poate cineva să dea peste mine căutând asta… ? nici măcar nu cred că am cuvântul iepuraş în tot blogul-
  • chocoholic4ever -mai sunt şi câţiva care mă căutau pe mine ,spre fericirea orgoliului meu, dar aceia nu sunt interesanţi, nu?-
  • locuri parasite -am înţeles că lipsesc destul de mult, dar nu credeam că blogul va ajunge chiar în ipostaza asta… sper-
  • paianjeni wallpaper -Ok! totul până la păianjeni. Nu râdeţi, dar chestiile alea mici şi ciudate sunt singurele lucruri care mă sperie-
  • обои снежинки -Nici să vreau nu pot înţelege cum a scris literela astea ,dacă sunt litere, sau cum a aterizat pe la mine….-
  • next please by chocoholic4ever –cum spuneam… ego, savurează momentul… –
  • fanfic next please…capitolul 1- solo 4ever
  • aparent happy –interesant…-
  • goagle -pe bune? căutaţi goagle şi în loc să vă apară săgeţi cu luminiţe spre poza politicianului care a spus asta ajungeţi la mine?! jignitor!-
  • scrisuri frumoase -asta sună oarecum bine ,pentru mine :D-
  • wallpaper pizza -iar asta îmi aminteşte că nu am mâncat nimic toată ziua-
  • sufar moarte -iar asta? de nimic. doar că mă sperie… creepy! –
  • ruj pentru satene -hey, eu sunt şatenă :). Don’t ask! Typical reaction… nothing special-
  • obsesia si dragostea -îmi amintesc de o prietenă… XD-
  • forma fetei pe pereti –nu-mi dau seama dacă e fată sau faţă… –
  • zodiac tattoo acvarius
  • mirosul de lemn dulce a lui edward perceput de bella din twilight –waaa, ce lung… O.O-
  • tavane panza
  • casti de telefon wallpaper
  • fobia de scoala –This is the best!-
  • ficuri prostitutie –Noo, this is the best XD!-
  • papusa dobby din harry potter
  • blugi
  • iepure wallpaper
  • acvari pesti
  • hormonii –Mi se pare normal….-
  • nus masculinos
  • compunere lenea te ridica iear lenea te strica –Deci asta mi se potriveşte ca o mănuşă :))-
  • paianjeni de perete -mama lor de păianjeni!-
  • bataie
  • samsam
  • craniu
  • pereti nelinistiti
  • rest in peace -îmi place urarea…-
So… Cheers!
iar capitolul 13 vine curând… stay tuned 🙂

Post de urgenţă!

27 Feb
  1. A avut loc o altă tentativă de ucidere. Compul meu e la reanimare. Deci asta explică lipsa mea.
  2. Am scris primul capitolul din noul meu fic -da, ştiu că de abia îi sunt fidelă celui din prezent, dar e vorba de vampiri şi veau şi eu ceva fantasy-. Nu are nici un nume deocamdată, abia acum 2 minute am terminat primul capitol.
  3. Nu mai pot scrie, nu e laptopul meu, iar mama mă strigă din bucătărie.

Hope you’d understood.

See ya!

I should…

19 Ian

DA, am revenit… voi încerca să postez capitolul -oricare ar fi- în week-end.  Acum , pentru cei dispuşi să citească asta, vă explic de ce n-am postat: teste, ascultat… profa de bio care mi-a dat 4 -yey, primul meu 4 -.- ,dar mi-am revenit-, cea de istorie care nu mă are deloc la suflet, dar măcar mi-a ieşit media semestrul ăsta… şi media incredibil de mică de semestrul acesta… datorită căreia sufăr …

Mrg… ideea e că niciodată să nu faceți ca mine…. adică să nu înveți aproape un semestru întreg, iar apoi să nu şti încotro să alergi … mă gândesc ât am pierdut datorită lenei mele…

Ar trebui să fac atât de multe lucruri…

Ar trebui să mă schimb.

Ar trebui să îmi folosesc creierul la ceva.

Ar trebui să scriu următorul capitol.

Ar trebui să mănânc micul dejun dimineaţa.

Ar trebui să nu mai alerg până în staţie.

Ar trebui să fiu mai punctuală.

Ar trebui să nu mă mai ascund după speranţe şi să privesc adevărul.

Ar trebui să învăţ pentru olimpiade. -sunt doar 2 deci nu vă speriaţi :D-

Ar trebui să nu mă stresez atât de mult în tot ce fac.

Ar trebui să am încredere în mine măcar într-un procent de 3%.

Ar trebui să ignor comentariile ilogice şi enervante ale Ilonei.

Ar trebui să-mi fac patul înainte de a pleca la şcoală.

Ar trebui să nu-i mai cer mamei 5 minute de somn în plus în fiecare dimineaţă.

Ar trebui să-mi trag palme.

Ar trebui să-mi pese de anumite lucruri.

Sunt atât de multe de ar trebui, încât mă pierd pe mine în ele, probabil de aceea nu voi respecta ceea ce am scris mai sus. Nu, probabil voi încerca să fiu altcineva, dar voi eşua lamentabil…

Oh… pot spune că am 14 adevăraţi… azi mi-am revendiacat buletinul… arăt atât de sumbru, dar să zicem că merge… Mda, am plecat să învăţ la muzică pentru că DA, ne ascultă din nuş ce note şi Odă şi Imn şi -da, parcă aş fi la română- şi orice altceva ne-a mai dictat…

Happy New Year!

2 Ian

Sincer a fost cel mai montruos, tare, criminal, extraordinar, distractiv, fenomenal revelion posibil! Eu -incredibil, dar adevărat- am dansat…. destul de mult pe orice gen de muzică… am băut şampanie şi m-am îndopat cu sărăţele făcute de Ionela -credeţi-mă, fata asta găteşte grozav-…

Biiineee… am asculat şi 1-2 drame şi am fost ispitită de necurat la ţigări -dar mie mi se face rău şi când fumează mama în maşină, deci vă daţi seama că nu am fost făcută pentru asta, plus că am tras mai demult un fum să văd ce e aşa special şi m-am înecat ca naiba, efectiv îmi dădeam duhul acolo =))-

Văru-miu a luat o plasă de artificii şi petarde şi că nebuna de mine s-a încăpăţânat că ,,puşcă” şi ea… -o petardă cu 3 focuri a început să-mi puşte prin mână şi am lăsat-o baltă …pentru câteva minute-… focul de artificii a fost absolut superb şi şampania la fel… J, nu sunt alcoolică -=))-, dar are un gust buuun 😀

Oh, v-am povestit partea în care două prietene atât de sigure pe ele au băut puţin prea multă şampanie şi au început să danseze pe mese -mdaaa, m-au invitat şi pe mine,dar eu nu am dat-o în beţie-? A fost tare… dar am fost chemată la domiciliu la ora 5… :(… a doua care a plecat :((  eh… măcar am stat şi atât…

Anyway… voi cum aţi petrecu de revel? 😉

Truth or Dare?

10 Dec

-Noaptea târziu se întâmplă tot felul de crime,comise de vampiri, de fantome,de păpuşi voodoo. O simţi. Teama se înfiripă în tine şi vrei să urli. Ştiu că da, jonglă cu lanterna încercând să pară înfiorătoare.

-Ai terminat?murmurai legându-mi şireturile pantofilor.

-Ai putea măcar să te prefaci speriată, mormăi aprinzând becul.

-Parcă nu îţi plăceau persoanele ipocrite.

-Sunt gata să fac o excepţie.

Am râs.

-Um, Mel, nu ştiu ce să spun despre asta. Am putea sta în casă ca oamenii normali, uitându-ne la filme de groază, mâncând popcorn, dulciuri. Ce zici?zâmbi strâmb aruncând o privire fugară spre întunericul de afară.

-Glumeşti? De o săptămână mă convingi să mergem, iar acum vrei să dai înapoi? Când i-am anunţat pe toţi că venim? Nici o şansă.

-Şti, nu e prea raţional.

-Cine a spus că trebuie să fie?

Încă părea neliniştită. Mi-am dat ochii peste cap. Atât de tipic să pară încrezătoare în forţele proprii la început, nenorocindu-mi mie nervii, doar ca mai apoi să renunţe, căutându-şi scuze jalnice. Nu şi de data asta. Mi-am pierdut o săptămână ascultând predici despre cum nu sunt suficient de “cool” dacă nu bântui de nebună într-un conac părăsit în noaptea de Halloween. Oricât de lipsită de raţionament şi originalitate găseam ideea, Kate avea nevoie de o lecţie. Totuşi, mă simţeam vinovată ştiind că va îngheţa de frică.

-Dacă vrei putem rămâne acasă… sunt sigură că mai am câteva filme pe undeva.

-Nu!îşi încleştă pumnul şi mă aşteptam ca în fiecare moment să-i explodeze venele. Nu putem fi laşe. Vom demonstra că avem acea putere interioară, acea voinţă inumană de a suporta orice, oricât de înfricoşător ar părea!îşi termină discursul plin de pasiune cu mândrie, dar asta nu m-a oprit să o privesc cinic.

-Bine, am răspuns cu un chicot căutând cheile prin sertar. Le-am găsit!zâmbii triumfătoare şi m-am întors spre ea. Mergem?

-Mda, comentă fără vlagă redevenind zombie Kate cel plin de temeri şi încăpăţânare.

Cinci minute mai târziu ne-am văzut în faţa unui conac uriaş, vechi, probabil intrat în putrefacţie. Băieţii îşi terminau ţigara şi zâmbeau sfidător din curte, indicându-ne cu mâna poarta ruginită şi sufocată de iederă. Ph, să terminăm odată şi cu asta.

N-am aşteptat-o pe Kate să-şi revină din tremurat, m-am apropiat de ei de parcă era cât se poate de normal să te plimbi noaptea prin ruinele naibii ştie ce case.

-Putem începe turul? Vreau să merg acasă.

Chris îşi aruncă ţigara şi rânji.

-Speriată?

-Nu, doar uşor dezgustată. Repet: Putem începe?

-Haide Mel, nu fi aşa o acritură. Noaptea abia a început, interveni Sam –bănuiesc- şi se apropie de noi. Hei, Kate!

-Hei!

Mi-am înăbuşit un chicot la auzul vocii ei morbide şi puţin prea piţigăiată.

-Deci restul au abandonat. Interesant, comentă Chirs apropiindu-se puţin prea mult de mine.

Alertă! Spaţiu personal invadat!

-Mă aşteptam ca voi să fiţi fricoasele, rânji.

Asta lovise direct în orgoliu. Oricât mă lăudam cu raţiunea şi realismul meu, presupunerea lui intenţionată durea ca naiba. Cum adică fricoase? Misogin plin de hormoni! Doar pentru că ei erau gorilele “superioare” şi fără pic de creier, nu însemna că NOI deveneam brusc mironosiţele la ananghie. Genul ăsta de dramă lacrimogenă îmi provoca greaţă.

-Intraţi?i-am întrebat apropiindu-mă de uşă. Sau vi s-a diluat masculinitatea?

Chiris rânji din nou, în timp ce tipul –adică un posibil Sam- şi Kate înghiţiră în sec. Curaj iraţional şi prostesc. Totuşi niciunul nu se mişcase.

-Nu întreb de două ori, am început să lovesc cu unghiile în lemnul uşii.

Mişcarea avea ca scop atât calmarea nervilor treziţi de ipocrizia unora, cât şi verificarea stabilităţii casei. Nu voiam să mă trezesc cu tavanul în cap datorită unor jocuri tâmpite.

Chirs, ca un macho curajos –şi patetic- a intrat primul. L-am urmat. Exceptând pânzele de păianjen, praful acumulat de zeci de ani şi vechimea obiectelor, arăta ca o casă normală şi învechită, folosită de o persoană normală şi dezordonată. Ochii mi-au căzut pe podea.

-Bine, ce-aţi pregătit?

Chirs mă privi ciudat, apoi oftă dându-şi seama la ce mă refeream.

-A fost atât de vizibil?

-A fost suficient de vizibil pentru o persoană care-şi foloseşte creierul într-un procent de 2% şi conştientizează că într-o casă părăsită n-au ce căuta urme proaspetete.

-Eşti bună, mormăi puţin deranjat de observaţie.

Oh, uitasem, eu trebuia să fiu fraiera aici…

-Ştiu, am răspuns natural îndreptându-mă spre scări. Urcăm la etaj?

-Um, şti, eu trebuie să dau un telefon. Mă întorc, şopti Kate forţându-şi vocea să pară normal.

Mi-am dat ochii peste cap şi i-am urmat pe scări. Treptele scârţâiau discret, dar sunetul şters putea fi perceput cu uşurinţă. Am privit aripa spre care mergeau ei. Deşi ştiam că acolo urma să cad într-o capcană –probabil o încercare de a copia un film horror-, partea umană din mine începea să perceapă particule de frică. Nu că aş fi recunoscut vreodată asta.

-Sam, ce alegi?întrebă Chirs brusc, schiţând un zâmbet.

Deci i-am nimerit numele…

-Provocare.

Ochii lui Chirs au strălucit brusc. Şi acum urmează ceva jalnic.

Boo-hoo!mi-am spus sarcastic încercând să urmăresc războiul vizual dintre cei doi.

-Bun, te provoc să vezi ce naiba face Kate afară.

Eh, nu a fost chiar atât de jalnic.

Sam îl privi dezorientat, dar se supuse momâind în barbă. I-am privit siluetă dispărând pe scări şi un aer fierbinte îmi gâdilă ceafa.

-Dacă nu stai la cel puţin un metru distanţă, jur că te castrez, m-am întors serios şi-şi ridică mâinile în aer în semn de protest.

-Am uitat că tu eşti cea periculoasă. Şti, tocmai de aceea mi-ai plăcut mereu. Mă întreb…

Se apropie şi mai mult. Am dat un pas înapoi până am simţit peretele lipindu-se de spate. Ca un şoarece într-o cuşcă. Chris zâmbi cu o nonşalanţă perversă.

-Mă întreb…, repetă mai mult retoric, cum ai reacţiona dacă nu respect distanţa legală. Ce-ai face, Mel? Ce mi-ai putea face?

Genunchiul lui se poziţionă între coapsele mele, arzând zonele respective. M-am încruntat, încă inertă.

Te-aş trimite dracu, apoi cu prima ambulanţă la terapie intensivă, a fost rândul meu să mă apropi de faţa lui.

Acei câţiva centimentri riscau să dispară fără voia mea, dar un urlet masculin şi gutural s-a auzit ca un ecou. L-am împins pe Chris de pe mine, aranjându-mi haina deschisă la primul nasture. Murmură o înjurătură săgetând cu privirea întunericul. Aprinse mai puternic lumina lanternei.

-Ghici ce, Sam? Sincronizare groaznică!urlă încruntat.

-Un urlet? Asta a fost tot?am râs şi se încruntă la mine.

-Îmi pare rău, nu ştiu ce e în capul lui. I-am spus să mai aştepte. Credeam că a înţeles semnificaţia cuvântului, Kate apăru dezamăgită, muşcându-şi buza.

Şi brusc m-am luminat.

-Deci farsa era de fapt pentru mine. Iar tu, am arătat-o pe Kate cu degetul, l-ai ajutat. Ce a fost în capul tău?!am ţipat poate prea isterică.

-Credeam că va fi amuzant, şopti ascunzându-şi privirea, abia acum observând gravitatea situaţiei.

-Că va fi amuzant ce? Să-l lăsaţi pe obsedatul ăsta singur cu mine într-un loc în care nu m-ar fi căutat nimeni? Dacă nu mă puteam descurca? Dacă nu mergea prost farsa? Ce le-ai fi spus tuturor? ,,Scuze”? Ce e în neregulă cu tine?spre sfârşit vocea începea să redevină normală, furia se dilua uşor ajungând chiar într-un anumit stadiu de calm.

-Îmi pare rău, Mel. Credeam că era cu adevărat vorba de o farsă.

-Era vorba de o farsă, dar ghici cui îi era jucată farsa?

Clipi des, abia înţelegând situaţia, apoi înghiţi în sec. Am ignorat-o. Ştiam că regreta acum, dar aveam dreptul să fiu furioasă. Vorbim mâine despre iertare şi scuze. M-am întors spre Chris.

-Plecăm. Vi sau nu?

-Sigur. Îl iau şi pe Sam.

Nu l-am aşteptat să-şi termine propoziţia, nici măcar simplul răspuns afirmativ, doar am coborât rapid scările, apoi m-am repezit la uşă. Am lovit-o puternic cu piciorul când clanţa lovea în gol.

-Deschide naibii uşa!

-Nu e închisă, mormăi Chirs dându-mă la o parte.

Încercă de câteva ori, pasându-mi lanterna.

-Închisă.

-Nu zău? Ş lasă-mă să ghicesc: nu ştiai nimic de asta, am pufnit.

-Nu, de asta nu.

Am căutat sarcasmul în chiupul sau intonaţia lui, dar nu era nimic care să-l dea de gol. Ochii albaştri se întunecau, aproape speriaţi. Ori era cu adevărat un actor desăvârşit, ori chiar nu ne închisese el. Putea fi oricând o încercare nereuşită de farsă de-a lui Sam. Nu părea prea încântat de Chris.

-Sam! Sam!!!

Urletele lui Chris n-au făcut decât să zdruncine casa şi să mă sperie, în timp ce pe Kate au făcut-o să scape câteva lacrimi.

Am mişcat lanterna de-a lungul pereţilor. Doar tablouri vechi, tipice caselor secolului XIX. Mi-am lipit palma de gură anihilând un strigăt. O dâră de sânge se scurgea pe portretul unei tinere care ne privea fix,rânjind. Destul de îngrozită am mutat pata de lumină mai jos. Tipic unui film horror am scăpat lanterna din mână şi m-am dat înapoi, de parcă asta m-ar fi scutit de o asemenea soartă. Ceva se sparse şi sticla lanternei se pierdea pe podea.

-Fira’r Mel! Nu poţi fi mai atentă? Avem nevoie de…, vocea i s-a stins când se aplecă după lanternă şi privi locul luminat.

Kate urlă.

Corpul lui Sam zăcea într-o baltă se sânge, desfigurat. Jumătate din craniu încă se spărgea lăsând loc liber unor bucăţi de creier să iasă. Părul era smuls împreună cu jumătate pin piele. Una din mâini era la câţiva centimetri de picioare, iar hainele rupte. Pieptul oarecum crăpat şi bucăţile de carne lipsă de pe gleznă mi-au întors stomacul pe dos. Am scăpat o grimasă în timp ce încercam să privesc în altă direcţie. Dacă până acum aveam senzaţie că îmi putea fi frică, acum fiecare oscior din mine voia afară, terifiat.

Kate dădu frâu liber sentimentelor mele când se arunca pe uşă lovind-o şi strigând că vrea afară.

-Te rog, deschide-te!urla disperată, apoi se lipi de lemnul uşii începând să se calmeze şi să plângă. Te rog, şopti vag de parcă uşa ar fi putut-o auzi şi îi asculta rugămintea. Vom muri…

Nu trebuia să fi un geniu să-ţi dai seama că avea dreptate, aşa că nici eu şi nici Chris nu ne-am obosit s-o consolăm. Eram prea distruşi pentru asta. Întrebarea corectă ar fi: care urma?

_______________________________________________

READ PLEASE!!! Salut, mda, ar trebui să scriu la capitole, dar n-aveam inspiraţie… şi am găsit mai demult concursul ăsta AICI  , dar deşi n-am reuşit să particip, nu m-am putut abţine să nu scriu… deci, rezultatul mai sus… chiar voiam un fic mai horror…. mrg, nu fic, scriere proprie… acum depinde dacă voi aţi vrea să citiţi ceva de genu… 


Cheers 🙂

Pictures #1

3 Dec

Hey, there… ăăăăm…. sunt gata să-mi expun altă pasiune… pozele…. partea proastă ar fi că nu am nici programe, nici un aparat de fotografiat- nu mai am de fapt- aşa că mă rezum la a-mi potoli obsesia căutând imagini pe net… -goagle rocks!-

soooo….. dacă e cineva interesat…. delectaţi-vă privirea, eu o fac 3>

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ştiţi şi voi faza cu,,click şi se măreşte”, corect?

Harry Potter 7… pretty awesome…

29 Noi

Mda… duminică am pendulat prin Mall pregătită să merg la film -btw, în total eram 21 O.o… J, un amestec de clase şi vârste pe aceeaşi rezervare-, dar nu asta e important… trebuie să mă leg de film, corect?

Sincer, mi-a plăcut… şi asta o zic eu… eu care nu am văzut decât unele filme şi nu m-am atins de cărţi… shame on me! anyway… a fost destul de amuzant să văd o colegă cum îşi ştergea lacrimile discret -nu voa să îi curgă rimelul- , alţi doi colegi râzând din motive necunoscute când Dobby moare… şi idiotul din spatele nostru -habar n-am cine era-, căruia i-am aruncat mintal toate adjectivele posibile şi care avea grijă să ne pună la curent cu tot ce se întâmplă, să nu mai adaug lecţia de citit…

Ştiţi… a fost ceva gen:

,,Ce tare!” mda…. ştiiiiu…  -.-‘

sau…

,,Sigur tipul e gelos pe celălalt tip.” O.o… Să mori tu!

saaaaaaaau…. -asta a durut cel mai mult-…

,,Wow… Harry a zis… -orice ar fi zis-…iar eu eram ceva gen… Frate, ştiu şi eu să citesc!

Trist e că după toate încercările mele -ratate- de „Abracadabra” tipul era cât se poate de întreg…

Să scriu o parte din comentariile din timpul filmului? Eh… dacă îmi amintesc…

  • ,,J, preferam să moare Harry, nu Dobby!”
  • ,,Harry Potter n-are pătrăţele.”
  • ,,Aw… îmi curge rimelul!”
  • ,,Sunt sigură că pot plânge la comandă.”
  • ,,Ce tare arată sângele!”
  • ,,Aşaa… deci cine e Draco?” o.O
  • ,,Wow… Draco a crescut.”
  • ,,Să şti că Ron n-arată rău…” -un secret… ARATĂ-…-just my point of view-.
  • ,,Uf… de ce nu s-au sărutat Hermione şi Harry?!” pentru că nu suntem la Twilight şi nu e vorba de nici un triunghi amoros… scuze că ţi-am distrus visele….
  • ,,Omoară-l! Omoară-l!!!” ooo…k?
  • ,,Cine vine la Pizza Hut după?” mda… fascinant filmul, nu? o.O
  • ,,Ce-a zis? ….Nu, după asta…!”
  • ,,Eu vreau shaorma!”

Mdaaaa…. conversaţii interesante… şi îmi pare rău că nu le reţin pe toate… data viitoare îmi iau un pix şi o foaie de hârtie şi le notez =))

Apropo de Dobby… trist :(… îadoram personajul lui…

Leaving now… capitolul 9… nu ştiu când apare… l-aş scrie miercuri -freeeeee day-… dar vineri am teza la mate…. şi mă presimt jaaaalnică…. mai târziu de weekend nu las să apară… plec… test la fizică… phh,  SCHOOL SUCKS!

Cheers!

A War of Ideas in One Post

18 Noi

Hey, guys… Choco’s here! -.-‘ ….yap… the same me

Wellllll….. eh voiam să încep printr-un gigantic MULŢUMESC! Gosh! :O v-aţi înulţit dintr-o dată XD n-or fi 50000 de comm-uri XD, dar la vizualizări am rămas aşa :O…. ştiţi a fost ceva gen: ,,Sigur am aterizat unde trebe?!” Şi pentru că n-am reuşit să răspund la noile comentarii… vă spun aici MERSI…. nu e uşor să comentezi la fiecare capitol… apreciez gestul 🙂

Sărind peste asta…. azi am avut olimpiadă… J, n-a fost chiar o reuşită XD mi-e groază că poate nu merg mai departe… mă rog… asta ar cam trebui să zic, adevărul e că mă doare în… cot -.- . Scuze, dar mie nu-mi place româna, scrisul e genial, dar restul un chin total :-S. Ah… şi partea superbă, subiecte grele… mă aşteptam la asta la judeţeană, dacă aşa e anul ăsta la faza pe şcoală… la judeţeană -dacă mai ajung pe acolo- ce dă? XD în fine… îmi înec amarul în ciocolată… cel mai bun tratament: Să te-ndopi cu dulciuri XD

Apropo… aveam ca subiect nu mai ştiu ce cu ,,În mijlocul lupilor” de Vasile Voiculesc… mrg… la compunere trebuia să scriem o continuare… categoric, în timp ce restul scriau chestii pozitive -lucru constatat la conversaţia de după-, eu l-am omorât pe tip… mda, iar urlă dirga la mine că sunt pesimistă… Hello! Nu’s chiar aşa pesimistă… eu numesc asta realism :-„

Ah… mâine test la chimie. Eh, nu e chiar aşa insuportabilă cum credeam, devine uşoară dacă o înţelegi, dar asta nu schimbă faptul că e oribilă! Sper să n-o dau în bară ca la bio :-” Vă amintiţi testul de care îmi era frică? ei bine… un 7 mare şi frumos rânjeşte la mine stricându-mi media… Mda, sunt un geniu lamentabil, leneş şi lipsit de GENIALITATE!

Acum ar trebui să ajung la un subiect interesant… mi-am stors nervii pe şcoală… şi nu mai pot mânca ciocolată XD

Ştiu… ba nu ştiu…. ah… postul ăsta trebuia să fie un fel de scuză patetică… din scuză patetică s-a transformat în scuză plictisitoare, lungă şi patetică…. faaaaaain…. deci în weekend sunt plecată la bunici… încerc să iau laptopul cu mine, dar mă îndoiesc că mă lasă, după faza cu bio am noroc că mai pot folosi calculatorul XD…. sper să postez în weekend cap 8, dar nu promit 🙂

Cheers 🙂

Kidding, right?

8 Noi

Pur şi simplu e mult prea bizar… vă amintiţi capitolul 6… captolul care nu-mi prea place mie… ironia vieţii complotează împotriva mea şi se întâmpla ca tocmai în ziua în care am postat capitolul 6 să am cea mai vizualizată zi de până acum cu 193 view -yep, nu-i mult, dar suficient pentru mine, chiar excepţonal:D-

 

Nu m-am putut abţine să nu o zic.. a fost mult prea hilar:))